Treceți la conținutul principal

Au trecut 6 ani și sunt aici

Mă întorc la ce m-a făcut fericit mereu, acest „blog. Bineînțeles că nu am uitat aniversarea blogului meu, Mariana, dar mereu ai știut să mă faci să zâmbesc cu fiecare poză și urare făcută de tine (primul ,,fan” mereu este primul la orice, de aceea îți mulțumesc Mariana). 
 Aș vrea să spun că nu am făcut această postare mai devreme pentru că nu știu...nu am mai putut de bine sau ce se mai practică în blogosfera este abandonarea. Adevărul este următorul, am vrut să postez cu o mare ardoare, dar mereu viața mă trăgea înapoi, dar mereu știam că timpul va fi cu mine la un moment dat și voi scrie.
Lucrez, am lucrat, sunt student în an terminal, n-am o viață personală tocmai stabilă și cam asta s-a întâmplat. Am îmbinat facultatea cu jobul și s-a putut, doar că profesorii nu sunt la fel de îngăduitori și aș avea niște sfaturi pentru viitorii studenți la litere (doar pentru cei care doriți să vă apropiați/să vă înscrieți la Iași):

  • Nu vă înscrieți la această facultate dacă sunteți o persoană corectă, dacă nu sunteți de acord cu copiatul la examene sau cu orice fel de fraudă în ceea ce privește notarea
  • Nu vă înscrieți la această facultate dacă nu sunteți o divă sau o diva wanna be, adică o persoană care are la îndemână pupincurismul și care găsește mijloace să scape cu orice, fie ca dorește să-și șteargă absențele de pe la cursuri sau seminarii, fie că vrea să se dea pe lângă profesor și să le promită că dă licența cu dânsul sau dânsa.
  • Nu vă înscrieți la facultatea aceasta dacă nu aveți răbdare, pentru că mersul la secretariat e ca un pelerinaj chinuitor
Ar mai fi multe de spus, dar nu aș mai vrea să continui pentru că mi-aș strica seara. Ideea e că eu am avut foarte multe momente șoc în această facultate. Chiar zilele trecute, după ce mi s-a terminat contractul la locul de muncă, nu reușeam (și nici acum nu pot în totalitate) să-mi reglez somnul, pentru că în ultima perioadă în care lucram fuseseră doar ture de noapte, pentru a ajunge la facultate în timpul zilei. Asta însemna că ajungeam pe la 5 sau 6 dimineața acasă și apoi mă duceam la cursuri pe la 10-12, depindea de noapte. 
Într-o zi de vineri m-am dus la cursuri, fără să dorm nici măcar o oră. La cursul de la ora 10, profesoara nu a fost ironică și mi-a înțeles situația, că era în săptămâna a cincea și nu ajunsesem nici măcar la un curs de-al ei (Didactică), doar că cea de la ora 12 era cu totul dintr-un alt „spațiu”. Făcând prezența, și-a dat seama de revenirea mea, marcând cu un ton ironic faptul că-i face plăcere că mă vede și că m-am întors (lipsisem doar de două ori pentru că în ambele cazuri vineri reprezenta căderea mea fizică și psihică din cauza lipsei de somn -turele de noapte). Bineînțeles că stimata profesoară nu putea să treacă cu vederea sau să înțeleagă situația în care mă aflam. Nu e ca și cum munceam ca să am din ce să trăiesc, nu, chiar deloc. Sunt un student atât de rău încât am rezistat și la următorul curs de la ora 14. La 17 am ajuns la Premiile Scriitorii anului 2016, organizat de Uniunea Scriitorilor Români. Am văzut-o pe Ana Blandiana și am și auzit-o vorbind, iar asta mi-a făcut inima mai bună. Am ajuns acasă în jurul orei 20, mort, aproape la propriu, de oboseală.
Tot studenții sunt acuzați că nu participă la diferite activități, conferințe, că nu fac voluntariat...dar eu ce fac? 



Comentarii

  1. Ma-ntorc la tine iar si iar....
    Prima dragoste nu se uita, nu-i asa? dar, in principiu, cine a zis ca va fi usor? un filozof in viata, Celentano, zicea.....,,viata e....greu"!:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Claudiu, ce sa zic!!! Nu stiam ca sti student la Litere si ca mai ai un job :) . Ceea ce ai enumerat tu mai sus sa stii ca se potriveste multor facultati. Ei, eu am terminat facultatea acum multi ani. Sa stii ca la fel era si pe atunci. Din pacate :( . Multa bafta in continuare :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Despre finalul Serialului The Vampire Diaries

Cu fiecare serial care se sfârșește mă simt din ce în ce mai secătuit de tinerețe, pentru că serialul de față am inceput să-l urmăresc încă de la primul sezon. Aveam de gând să public această postare exact după ce am vizualizat live episodul, dar nu am reușit să o finalizez din pricina tuturor sentimentelor pe care mi le-a transmis acest episod. Cu acest ultim episod pot confirma că ne-am întors la emoțiile primelor sezoane de aur. Micul joc oferit de Katherine și întoarcerea ei în serial ca antagonistă, pe care nu ai cum sa nu o îndrăgești și s-o urăști în același timp, l-am așteptat de foarte mult timp. Surpriza este că episodul nu a fost previzibil. Nu cred că sunt singurul care bănuia că Bonnie va muri, însă creatorii au ales altceva. Bonnie si-a regăsit încrederea și a salvat orașul împreună cu un alt personaj care a ademenit-o pe Katherine direct în bătaia flăcărilor iadului. Cred că replica ,,fight, love" a lui Enzo ne-au trezit sentimentele, iar când am

O serie de evenimente nefericite 1: Înneguratul început de Lemony Snicket Recenzie

Puteți comanda  romanul    de pe  Librăria Online Libris . Găsiți multe  c ărți de beletristică   și aveți transport gratuit acum dacă comandați de cel puțin 30 de lei, dacă nu, plătiți doar 4,99 de lei transportul. „Dacă vă plac poveștile cu final fericit, atunci poate ar fi mai bine să vă apucați de altă carte. În aceasta, nu doar că lipsește finalul fericit, dar nu există nici măcar un început fericit, iar între început și sfârșit sunt puține momente fericite.      O serie de evenimente fericite este o serie de cărți,care te surprinde de la început prin tonul și avertismentul din incipit. Înneguratul început ne introduce în lumea conturată de narator care ne prezintă de la bun început că aceast univers nu va fi unul cu un final fericit și că dacă suntem învățați cu o astfel de poveste, ar trebui să ne oprim din citit și să ne apucăm de o altă carte. Pe mine acest lucru m-a intrigat și mai mult și am riscat, asumându-mi acest avertisment.     Primul volum al seriei începe

De ce mă întrebați?

      Într-adevăr, lumea a luat-o razna și iubirea stă ascunsă printre colțurile lumii, de parcă existența ei ne-ar consuma. Putem fi de acord cu faptul că iubirea nu-i ușoară și că perioada dragostei este nedeterminată, dar dragostea nu este o știință sau vreo boală cu toate că ne putem scrie fiecare o rețetă când apar simptomele: fluturi în stomac, vise, atingeri și priviri pătrunzătoare. Reveria este benefică, dar nu visând la iubire ajungem să avem parte de ea, ci acționând.         Problema oamenilor din prezentul nostru este că nu mai acționează, oamenii nu mai speră și uneori ajung chiar să nu mai viseze. Nu condamn în totalitate această întorsătură pentru că adevărul este în fața ochilor noștri. Chiar și profa mea genială de latină mi-a dat dreptate, când am avut de făcut încă un eseu despre al 99-lea scriitor latin, care vorbea despre iubirea lui. Analizând fragmentele operei, mijloacele stilistice și sentimentele dăinuitoare, am ajuns să termin eseul mai spre seară. Citi