Vă puteți abona să primiți postările prin e-mail

11/11/2016

Au trecut 6 ani și sunt aici

Mă întorc la ce m-a făcut fericit mereu, acest „blog. Bineînțeles că nu am uitat aniversarea blogului meu, Mariana, dar mereu ai știut să mă faci să zâmbesc cu fiecare poză și urare făcută de tine (primul ,,fan” mereu este primul la orice, de aceea îți mulțumesc Mariana). 
 Aș vrea să spun că nu am făcut această postare mai devreme pentru că nu știu...nu am mai putut de bine sau ce se mai practică în blogosfera este abandonarea. Adevărul este următorul, am vrut să postez cu o mare ardoare, dar mereu viața mă trăgea înapoi, dar mereu știam că timpul va fi cu mine la un moment dat și voi scrie.
Lucrez, am lucrat, sunt student în an terminal, n-am o viață personală tocmai stabilă și cam asta s-a întâmplat. Am îmbinat facultatea cu jobul și s-a putut, doar că profesorii nu sunt la fel de îngăduitori și aș avea niște sfaturi pentru viitorii studenți la litere (doar pentru cei care doriți să vă apropiați/să vă înscrieți la Iași):

  • Nu vă înscrieți la această facultate dacă sunteți o persoană corectă, dacă nu sunteți de acord cu copiatul la examene sau cu orice fel de fraudă în ceea ce privește notarea
  • Nu vă înscrieți la această facultate dacă nu sunteți o divă sau o diva wanna be, adică o persoană care are la îndemână pupincurismul și care găsește mijloace să scape cu orice, fie ca dorește să-și șteargă absențele de pe la cursuri sau seminarii, fie că vrea să se dea pe lângă profesor și să le promită că dă licența cu dânsul sau dânsa.
  • Nu vă înscrieți la facultatea aceasta dacă nu aveți răbdare, pentru că mersul la secretariat e ca un pelerinaj chinuitor
Ar mai fi multe de spus, dar nu aș mai vrea să continui pentru că mi-aș strica seara. Ideea e că eu am avut foarte multe momente șoc în această facultate. Chiar zilele trecute, după ce mi s-a terminat contractul la locul de muncă, nu reușeam (și nici acum nu pot în totalitate) să-mi reglez somnul, pentru că în ultima perioadă în care lucram fuseseră doar ture de noapte, pentru a ajunge la facultate în timpul zilei. Asta însemna că ajungeam pe la 5 sau 6 dimineața acasă și apoi mă duceam la cursuri pe la 10-12, depindea de noapte. 
Într-o zi de vineri m-am dus la cursuri, fără să dorm nici măcar o oră. La cursul de la ora 10, profesoara nu a fost ironică și mi-a înțeles situația, că era în săptămâna a cincea și nu ajunsesem nici măcar la un curs de-al ei (Didactică), doar că cea de la ora 12 era cu totul dintr-un alt „spațiu”. Făcând prezența, și-a dat seama de revenirea mea, marcând cu un ton ironic faptul că-i face plăcere că mă vede și că m-am întors (lipsisem doar de două ori pentru că în ambele cazuri vineri reprezenta căderea mea fizică și psihică din cauza lipsei de somn -turele de noapte). Bineînțeles că stimata profesoară nu putea să treacă cu vederea sau să înțeleagă situația în care mă aflam. Nu e ca și cum munceam ca să am din ce să trăiesc, nu, chiar deloc. Sunt un student atât de rău încât am rezistat și la următorul curs de la ora 14. La 17 am ajuns la Premiile Scriitorii anului 2016, organizat de Uniunea Scriitorilor Români. Am văzut-o pe Ana Blandiana și am și auzit-o vorbind, iar asta mi-a făcut inima mai bună. Am ajuns acasă în jurul orei 20, mort, aproape la propriu, de oboseală.
Tot studenții sunt acuzați că nu participă la diferite activități, conferințe, că nu fac voluntariat...dar eu ce fac? 



2 comentarii:

  1. Ma-ntorc la tine iar si iar....
    Prima dragoste nu se uita, nu-i asa? dar, in principiu, cine a zis ca va fi usor? un filozof in viata, Celentano, zicea.....,,viata e....greu"!:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Claudiu, ce sa zic!!! Nu stiam ca sti student la Litere si ca mai ai un job :) . Ceea ce ai enumerat tu mai sus sa stii ca se potriveste multor facultati. Ei, eu am terminat facultatea acum multi ani. Sa stii ca la fel era si pe atunci. Din pacate :( . Multa bafta in continuare :)

    RăspundețiȘtergere

Persoane interesate