Beauval, un orășel uitat de lume, nu intrase în lumina reflectoarelor până acum. Dispariția micuțului Remi produce multă forfotă, iar Antoine știe adevărul și îi este frică să dezvăluie ce s-a întâmplat pe 23 decembrie 1999. Ceea ce este și mai straniu este că de la bun început ni se dezvăluie identitatea celui care a avut de-a face cu moartea băiețelului. Ceea ce pare a fi inițial un roman polițist, este de fapt un roman în care regulile acestui tip de narațiune sunt neglijate. O viață și trei zile prezintă un scenariu bizar, în care un făptaș își ascunde urmele ireversibilului act, narațiunea căpătând o nuanță de coșmar, pentru că ajunge să trăiască în miciună. „A simțit dintr-odată o ușurare neașteptată. Nu erau lacrimi obișnuite, ca în vremea când era liber, ci un torent profund și apăsător. Lacrimi care spălau și limpezeau.” Experiența mea cu acest roman a fost una neobișnuită, având în vedere că empatia mea față de personajul principal începea să scadă din ce în ce mai