Treceți la conținutul principal

RECENZIE: O viață și trei zile de Pierre Lemaitre Recenzie

Beauval, un orășel uitat de lume, nu intrase în lumina reflectoarelor până acum. Dispariția micuțului Remi produce multă forfotă, iar Antoine știe adevărul și îi este frică să dezvăluie ce s-a întâmplat pe 23 decembrie 1999. Ceea ce este și mai straniu este că de la bun început ni se dezvăluie identitatea  celui care a avut de-a face cu moartea băiețelului. Ceea ce pare a fi inițial un roman polițist, este de fapt un roman în care regulile acestui tip de narațiune sunt neglijate. O viață și trei zile prezintă un scenariu bizar, în care un făptaș își ascunde urmele ireversibilului act, narațiunea căpătând o nuanță de coșmar, pentru că ajunge să trăiască în miciună.

„A simțit dintr-odată o ușurare neașteptată. Nu erau lacrimi obișnuite, ca în vremea când era liber, ci un torent profund și apăsător. Lacrimi care spălau și limpezeau.”

Experiența mea cu acest roman a fost una neobișnuită, având în vedere că empatia mea față de personajul principal începea să scadă din ce în ce mai tare, mai apoi să crească, aflându-mă într-o continuă stare de ambiguitate pe tot parcursul romanului, în ceea ce privește opinia mea despre protagonistul cărții. Această situație este plauzibilă, având în vedere în ce situație se află personajul principal, dar un lucru este sigur, dacă doriți o experiență inedidă în timp ce citiți romanul, vă recomand să nu citiți descrierea acestui roman și să vă delectați cel mult cu prima copertă și titlul și vă garantez că experiența va fi una extraordinară.
O viață și trei zile are un început brusc și urmărește planul unui băiat, când își omoară din greșeală un vecin. Mi s-a părut tulburător cum a reacționat și cum târa cadavrul prin pădure, sperând să găsească locul perfect, unde n-ar putea fi descoperit. Narațiunea la persoana a III-a urmărește cum încet-încet adolescentul cade într-o nebunie, pentru că mereu are același coșmar, că va fi descoperit. Autoritățile încep să abordeze suspecții, doar că el nu se află printre aceștia. Cu toate că se pune accentul pe o crimă, misterul principal al romanului, este de fapt de ce Antoine nu este condamnat, iar răspunsul este frumos formulat (și am rămas ușor surprins) în finalul romanului. Sub tot acest strat narativ de roman polițist, mi-a plăcut cum și natura s-a manifestat, pentru că acea furtună i-a adus un beneficiu criminalului. Tranziția de la comiterea crimei și ce s-a întâmplat unsprezece ani mai târziu a fost bine realizată, scriitorul subliniind urmările tragicului incident. Ajungem să pătrundem și mai mult în mintea lui Antoine și putem să tragem anumite concluzii. 
Cu toate că romanul abordează o narațiune stranie de roman polițist, scriitorul abordează și alte teme precum familia sau iubirea (într-un mod straniu, într-adevăr). Personajul principal crește într-un mediu familial neechilibrat și ajunge să-și revarse furia asupra unui copil inocent. În ansamblu, romanul mi s-a părut unul expermental, din prisma celui care citește deoarece personajul te va face să jonglezi dintr-o parte în alta și-ți dă de gândit. Te face să te întrebi dacă de la bun început totul a fost un accident sau a fost de la bun început, în natura lui să comită o crimă.
Romanul îl puteți găsi la Editura Trei.

Nota: 9/10
Titlu: O viață și trei zile
Autor:  Pierre Lemaitre
Editura: Editura Trei

Recenzie: Claudiu

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Despre finalul Serialului The Vampire Diaries

Cu fiecare serial care se sfârșește mă simt din ce în ce mai secătuit de tinerețe, pentru că serialul de față am inceput să-l urmăresc încă de la primul sezon. Aveam de gând să public această postare exact după ce am vizualizat live episodul, dar nu am reușit să o finalizez din pricina tuturor sentimentelor pe care mi le-a transmis acest episod. Cu acest ultim episod pot confirma că ne-am întors la emoțiile primelor sezoane de aur. Micul joc oferit de Katherine și întoarcerea ei în serial ca antagonistă, pe care nu ai cum sa nu o îndrăgești și s-o urăști în același timp, l-am așteptat de foarte mult timp. Surpriza este că episodul nu a fost previzibil. Nu cred că sunt singurul care bănuia că Bonnie va muri, însă creatorii au ales altceva. Bonnie si-a regăsit încrederea și a salvat orașul împreună cu un alt personaj care a ademenit-o pe Katherine direct în bătaia flăcărilor iadului. Cred că replica ,,fight, love" a lui Enzo ne-au trezit sentimentele, iar când am

O serie de evenimente nefericite 1: Înneguratul început de Lemony Snicket Recenzie

Puteți comanda  romanul    de pe  Librăria Online Libris . Găsiți multe  c ărți de beletristică   și aveți transport gratuit acum dacă comandați de cel puțin 30 de lei, dacă nu, plătiți doar 4,99 de lei transportul. „Dacă vă plac poveștile cu final fericit, atunci poate ar fi mai bine să vă apucați de altă carte. În aceasta, nu doar că lipsește finalul fericit, dar nu există nici măcar un început fericit, iar între început și sfârșit sunt puține momente fericite.      O serie de evenimente fericite este o serie de cărți,care te surprinde de la început prin tonul și avertismentul din incipit. Înneguratul început ne introduce în lumea conturată de narator care ne prezintă de la bun început că aceast univers nu va fi unul cu un final fericit și că dacă suntem învățați cu o astfel de poveste, ar trebui să ne oprim din citit și să ne apucăm de o altă carte. Pe mine acest lucru m-a intrigat și mai mult și am riscat, asumându-mi acest avertisment.     Primul volum al seriei începe

De ce mă întrebați?

      Într-adevăr, lumea a luat-o razna și iubirea stă ascunsă printre colțurile lumii, de parcă existența ei ne-ar consuma. Putem fi de acord cu faptul că iubirea nu-i ușoară și că perioada dragostei este nedeterminată, dar dragostea nu este o știință sau vreo boală cu toate că ne putem scrie fiecare o rețetă când apar simptomele: fluturi în stomac, vise, atingeri și priviri pătrunzătoare. Reveria este benefică, dar nu visând la iubire ajungem să avem parte de ea, ci acționând.         Problema oamenilor din prezentul nostru este că nu mai acționează, oamenii nu mai speră și uneori ajung chiar să nu mai viseze. Nu condamn în totalitate această întorsătură pentru că adevărul este în fața ochilor noștri. Chiar și profa mea genială de latină mi-a dat dreptate, când am avut de făcut încă un eseu despre al 99-lea scriitor latin, care vorbea despre iubirea lui. Analizând fragmentele operei, mijloacele stilistice și sentimentele dăinuitoare, am ajuns să termin eseul mai spre seară. Citi