RECENZIE Lapvona de Ottessa Moshfegh

       „It was Malek's custom to lie down on his mother's grave, placing his body crosswise as though he were a babe in her dead arms through the dirt. He always felt that the ground below him was charged with a sense of belonging.”

       În satul medieval Lapvona se lasă o negură permanentă. În centru este Malek, un adolescent bătut de soartă, care nu este plăcut nici de propriul tată, Jude, nici de săteni. Singura alinare pe care o are acesta este credința și câteodată Ina, femeia care trăiește în izolare și care este bănuită de vrăjitorism. Doar că viața lapvonienilor nu este dictată de soartă, ci de Villiam, lordul ținutului. Plină de violență, percepții și maleficitate, Otessa Moshfegh explorează latura monstruoasă a umanității, unde moralitatea nu există și este lăsată deoparte în favoarea pervertirii și grotescului. The Guardian a descris romanul ca un „basm sumbru” (The Guardian, 2022), dar mergând mai în detaliu, fiecare personaj sau acțiune poate fi plasată într-o cronologie istorică, unele elemente putând fi plasate chiar și-n prezent. Lapvona este o carte care te va pune pe gânduri, iar unele scene pe mine mă vor bântui multă vreme. 

„Malek's sense of his own future was as stunted as the growth of his body. He still looked like an eight-year-old, and his delight in the trees and flowers and rocks was sincere. He couldn't imagine maturing into a man. Maybe, Marek thought, he couldn't skip manhood and go straight to being a wrinkled elder like Ina. But for now he was trapped in his childhood.”

„Jude and Marek were like enemies now, each keeping his own secret belief about the other. To Marek, Jude was a ghost, a reverant of guilt. And so was Agata. To Jude, the boy was a blight, a curse, something that had come to Earth to punish him for a sin he couldn't recall.”

        Lapvona este un roman atipic, despre o societate medievală fictivă prin care scriitoarea explorează complexitatea umană, atunci când nu există nicio urmă de moralitate, punând accentul pe depravare, diabolic și grotesc. În aparență, narațiunea este plasată într-un trecut îndepărtat, dar dacă am analiza mult mai tare fiecare personaj în parte sau stratificarea societății, cu siguranță putem să identificăm paralele ce pot fi asociate cu prezentul. Un lucru cert pentru mine este că Ottessa Moshfegh este o scriitoare care nu este pentru oricine, nu este ghidată de trenduri și are foarte mult curaj în tot ce scrie; scrie despre monstruozitatea ființei umane din mai multe unghiuri și scenele sunt greu de digerat pentru oricine.

       Focusul romanului este pe Malek un adolescent, care la doar doisprezece ani este trecut mult prin viață, dar acest lucru este comun pentru lapvonieni, fiindcă viața la sat este foarte grea pentru majoritatea, cu excepția Lordului, care dictează de fapt soarta comunității. Malek este supus sorții și lui Dumnezeu, pentru că tot ce i se întâmplă îl face tot mai mult să se apropie de viața de apoi, în care speră să-și regăsească mama. La polul opus este chiar tatăl acestuia, Jude, care încearcă să se concentreze doar pe muncă, crescutul oilor, doar că în el se aprinde de fiecare dată un conflict și un dezgust față de propriul fiu, ori de câte ori îl vede. Imaginea acestuia îi amintește de faptul că soția lui a murit la naștere și că viața solitară nu e ceea ce și-ar fi dorit. În tot acest timp, atât Jude cât și fiul său, trăiesc într-o minciună pentru că de fapt soarta lor este pietruită cu minciuni, deziluzii și neîncredere. 

        Societatea lapvoniană este construită pe baza antitezei, între viața la sat, unde este plină de incidente greu de imaginat și misticism, iar cea de la palat este reprezentată de lăcomie și grotesc.

         Personajele feminine din roman sunt construite astfel încât să reprezinte femeia în mai multe ipostaze. Pe deoparte este Ina, care este marginalizată de săteni și trăiește într-o singurătate eternă, dar cu toate că este văzută ca o vrăjitoare, celelalte personaje sunt dependente de ea din mai multe puncte de vedere. Ina reprezintă femeia mistificată datorită obiceiurilor inexplicabile, dar care-și găsește libertatea prin solitudine. Pe de cealaltă parte este Agata, care vrea să fie liberă, dar este constrânsă și distrusă de imaginea patriarhatului. Pentru ea nu există o scăpare pentru că abuzul ei este continuu. 

        Lapvona este un roman al constrastelor și în același timp și-o satiră a vechilor obiceiuri, superstițiilor și a conflictelor, doar că multe scene sau situații le găsim și-n prezent, „îmbrăcate” în alte haine.

Nota: 10+/10 

Titlu: Lapvona

Autor: Ottessa Moshfegh

Recenzie: Claudiu