Tapetul Galben de Charlotte Perkins Gilman (Recenzie)

Tapetul Galben este o nuvelă publicată inițial în 1892 și este considerată una dintre cele mai importante scrieri feministe. Nuvela sudistă gotică reprezintă viața celui de-al Doilea Sex, copleșită de presiunile de atunci și situațiile ireale, care din păcate sunt o realitate și-n prezent. În doar câteva pagini, scriitoarea transmite extrem de mult, lăsând loc și de interpretări atât prin direcția narațiunii, cât și prin simbolism.

Viața femeii în America la sfârșitul secolului XIX

Prin experiența personală, scriitoarea creează personajul principal feminin, dar care nu are o identitate conturată, dând impresia că situația ei comună cu a mai multor femei din acei ani. Știm doar că femeia a născut recent și că trebuie să se mute într-o casă impunătoare, deoarece soțul ei necesita acest lucru. De la bun început naratoarea prin intrările ei în jurnal ne prezintă suspiciunile ei în privința noului cămin, un conac colonial, crezând cu tărie că această casă este bântuită. 

„John râde de mine, firește, dar asta-i ceva de neașteptat într-o căsnicie. John e pragmatic până la extrem. Nu suferă credința, în este groază de superstiții și ia în derâdere orice discuție despre lucruri ce nu pot fi simțite, văzute și măsurate în cifre.”

După sarcină este extrem de condiționată, nu poate să aibă grijă de propriul copil și este ținută sub tratament, regim, după recomandările impuse de soțul ei, John. Pare că are o pasiune pentru scris, dar îi este interzis să scrie și de aceea scrie pe ascuns. Pe lângă regim alimentar și medicamentos, trebuie să doarmă și să se odihnească, plimbările și contactul social este interzis, iar fiind singură se pierde prin casa veche și dezvoltă o obsesie pentru tapetul galben imperfect prin aspect, dar interminabil prin modelul acestuia.

Vine sora lui John. E atât de drăgușă și grijulie cu mine! Nu trebuie să mă gâsească scriind. E o gospodină desăvârșită și plină de entuziasm și nu își dorește vreo meserie mai bună. Sunt aproape convinsă că, în mintea ei, scrisul e cel care m-a îmbolnăvit!

Condiția femeii 

Imaginea formată este una a femeii care nu are voie să aibă o identitate, scrisul, pasiunea ei este strict interzis sub regimul impus de John, soțul acestuia. Rebeliunea acesteia o face să scrie pe ascuns, pentru că nu-și îmbrășișează imaginea de prizonieră în acest conac și-n același timp o copleșește tapetul galben, imperfect prin codiția acestuia, dar perfect prin modelul interminabil.

Condiția personajului principal anticipează condiția femeii din următorul secol, care ar fi ireal și anume: procedura de lobotomie (operație constând în tăierea unor fibre nervoase din creier, sursă DEX online) și terapia cu electroșocuri (tratament care constă în trecerea curentului electric prin creier, sursă DEX online). Ca o paralelă, aș recomanda:

Clopotul de sticlă de Sylvia Plath, care prezintă atât ficțional, cât și autobiografic persojalul lui Esther; O altă recomandare ar fi The Hours de Michael Cunningham, un roman excepțional despre trei femei și trei destine diferite (recomand și filmul, mi-a plăcut extrem de mult); și bineînțeles volumul de poezii Ariel al Sylviei Plath și rădăcina de unde a pornit Cunningham, Doamna Dalloway.

Cât este gotic și cât este o afundare în demență?

Este sau nu conacul bântuit? Putem avea încredere în narator despre ce a observat că se întâmplă în tapet? Întrebări la care nu avem răspunsuri clare, totul se adună către un punct culminant extrem și sunt de părere că există o combinație, adică conacul într-adevăr ar fi bântuit și-nacelași timp, datorită circumstanțelor, femeia ajunge să nu mai perceapă ce e într-adevăr real. Spun asta, deoarece naratorul spune de la bun început că ar fi bântuit noul ei cămin temporar, iar ceea ce urmează este din cauza mai multor factori. Elementul paranormal poate fi și o oglindă a viitorului, a condiției femeii din viitor, dacă este sub controlul bărbatului - am enumerat terapiile miraculoase anterior. 

John e tare încântat de progresul meu! A râs puțin zilele trecute, spunându-mi că, în ciuda tapetului, înfloresc pe zice trece! Am râs și eu. Nici nu mă gândesc să-i spun că înfloresc datorită tapetului - ar râde de mine. Poate chiar s-ar gândi să mă ia de aici. Nu mai vreau să plec până nu-i dau de capăt. Mai e o săptămână până expiră contractul, dar cred că e timp suficient. 

Nici măcar nu-mi place să privesc pe ferestrele de aici - oriunde m-aș uita, văd numai femei care se târăsc rapid de colo - colo. Oare au ieșit toate din tapet, așa cum am ieșit și eu?

Un lucru este sigur - Charlotte Perkins Gilman în doar câteva pagini te captivează, te întristează și te face să gândești și să reinterpretezi tot, din nou și din nou. Este o operă ce trebuie studiată din liceu și mai cu seamă în facultate, dacă vorbim de literatura americană. 

Nota: 10/10 

Editura: Alice Books

Autor: Charlotte Perkins Gilman

Format: Broșat (paperback)