Cărţi Alese.

Unii nu înţeleg diferenţa dintre a te îndrăgosti şi a iubi. În toate relaţiile anterioare a fost posibil să te îndrăgosteşti, dar iubirea este ceea ce urmează după ce ajungi să te îndrăgosteşti. Suntem norocoşi că limba română posedă forme diferite ale celor două verbe, deoarece în limba engleză formele sunt aceleaşi: to fall in love sau to love nu le putem distinge cu adevărat. To fall in love este echivalentul românesc a te îndrăgosti , cu menţiunea englezească a abisului, căderea în dragoste (sună interesant varianta aceasta). Îi spun   abis pentru că nu ştim sigur unde va ajunge dragostea noastră, dacă va dura o veşnicie sau o lună, iar această e imprevizibilă, subită precum o cădere.  Unii ar întreba cum ar putea ca o dragoste dezvoltată în iubire să dureze o veşnicie? Iubirea adevărată e greu de obţinut. În iubire nu există sacrificii. Ceea ce faci într-o relaţie, ceea ce faci din iubire faţă de celălalt nu se numesc sacrificii, dacă vrei o viaţă alături de acea pe...

      Într-adevăr, lumea a luat-o razna și iubirea stă ascunsă printre colțurile lumii, de parcă existența ei ne-ar consuma. Putem fi de acord cu faptul că iubirea nu-i ușoară și că perioada dragostei este nedeterminată, dar dragostea nu este o știință sau vreo boală cu toate că ne putem scrie fiecare o rețetă când apar simptomele: fluturi în stomac, vise, atingeri și priviri pătrunzătoare. Reveria este benefică, dar nu visând la iubire ajungem să avem parte de ea, ci acționând.         Problema oamenilor din prezentul nostru este că nu mai acționează, oamenii nu mai speră și uneori ajung chiar să nu mai viseze. Nu condamn în totalitate această întorsătură pentru că adevărul este în fața ochilor noștri. Chiar și profa mea genială de latină mi-a dat dreptate, când am avut de făcut încă un eseu despre al 99-lea scriitor latin, care vorbea despre iubirea lui. Analizând fragmentele operei, mijloacele stilistice și sentimentele dăinuitoare, am aju...

12.12.2013      Încerci să o iei de la capăt, chiar dacă din alt punct de vedere  poate n-ar mai avea are rost. În acest moment, în această secundă, cineva cade în deznădejde. Simte că se află într-o bulă transparentă pe care doar el o remarcă și de aceea simte câteodată că i se taie respirația. Liniștește-te , îți poate spune cineva, dar în acea clipă cuvântul nu mai are vreo putere. Simți cum sufletul vrea să strige, să scape de orice taină și uiți de ce-i în jurul tău.       Ce s-a întâmplat, ce-ai simțit, nu era pentru tine și cu toate că nu meritai ți s-a întâmplat. Ai fost umilit și ajungi să conștientizezi peste o perioadă cât de josnic ai ajuns pentru acea iubire pe care i-o purtai. Nicio infidelitate, doar loialitate și sinceritate deplină și într-un final te-ai ales cu o despărțire precară. Iubire părintească, frățească sau pasiune, toate pot lupta împotriva ta. Iubirea acționează împotriva ta chiar dacă n-ai făcut nimic, aș...

     Te văd o fire discretă în ochii mei, care lasă în urmã amintiri. Strângerea de mână este formala, a devenit un act și-un ritual primitiv al bărbaților, un cod de trib. Strângerea de mână a continuat, până ce-a devenit un lucru normal pe plan profesional. Mâna individului poate acoperi mâna domnișoarei, impunându-și autoritatea. Nu discriminez, dar nu mi se pare normal, de aceea n-as da mana cu o femeie. Chiar și în sala unui tribunal, unde ambii sunt gladiatori în costume, bărbatul ar trebui să-și arate admirația față de cea de lângă el. Orgoliul trebuie închis în rama unui tablou și trebuie să depășim aparențele. Eu ce-aș face? Aș strânge încet palma întinsa, ducându-mi-o la buze, arătându-i că respect orice femeie care mi-a ieșit în cale.

Mă trezesc buimac, memoria revenindu-mi imediat ce ochii mei s-au deschis în bătaia luminii care-mi intra în dormitor. Mi-e greu să mă trezesc pentru că tot ce am vrut să uit aseară mi s-a oferit înapoi pe o tavă, care nu, nu este micul dejun la pat. De curând m-am mutat într-un nou apartament dintr-un cartier mărginaș, din motive personale, să spunem.  Camera era inundată de alb și era oarecum interesant, uneori parcă pictam doar cu privirea pereții din jurul meu. Câteva cutii țineau loc de obstacole și chiar taburele, pentru că trecuseră mai bine de două zile și nu le-am despachetat pe toate.  Nu m-am preocupat să-mi cumpăr prea multă mobilă, ce-i drept aveam nevoie de un pat (pentru că de un timp nu-l prea părăsesc) și de câteva  lenjerii de pat .      Învârtindu-mă în așternut îmi doream să nu mă fi trezit. Patul era rece, camera era rece, iar sufletul doar un congelator fără viață, dar plin de amintiri și susținut de o  sursă necunoscută de en...

    Ducem această luptă fără să ne cunoaștem unul pe celălalt. Tu poate crezi că mă cunoști pentru că de fapt te legi de fiecare persoană în parte. Am hotărât să duc această luptă fără reguli, și chiar dacă am căzut în luptă de nenumărate ori, n-am spus niciodată nu unei noi runde. Ți-ai trimis diferiți pioni care să mă distragă și să-mi îngreuneze lupta, dar odată ce realizez că sunt trimiși de tine, îi desființez, îi dobor sau fără alternativă fug de ei și de problemele mele. Flămând alerg numai să nu merg după harta propusă de tine, destinule. Uit uneori să respir și mă înec în fumul tău care mă-nconjoară. Uneori vreau să alerg spre mare și să devin unul cu nisipul, cu speranța că nici acolo nu mă vei găsi, dar trebuie să am grijă să nu fiu purtat de mare atunci când vine fluxul...    Pierderi sufletești, arme cuvântate, răni deschise provocate de tine și tot nu m-ai învins în totalitate. Nu mă consider învingător în această bătălie, dar mă consider supravieț...

     Întorcându-mă acasă parcă aerul devenea din ce în ce mai greu. M-am lovit de un zid invizibil și mi-am îndreptat privirea spre felinarele bulevardului. Neclintit, pielea mea savura picăturile de ploaie reci, care au început să cadă. Ploaia-mi reamintea de zilele de primăvară și de vară în care ploua. Nu reușim să prețuim ce avem lângă noi și uneori preferăm să respingem. Oare această formă de  simpatie  va fi condamnată la un moment dat, sau chiar nu vrem să ne arătăm vulnerabili în fața celorlalți? Sub ploaia rece parcă mi-era bine, lumea parcă era doar în alb-negru, dar un impuls mi-a reamintit că viața nu se rezumă la acea răcire interioară. Nu avem nevoie neapărat de o persoană care să ne întindă o mână și să ne ajute să ne ridicăm din propria noastră mlaștină plină de regrete.       Ești sursa mea de fericire, dar câteodată să știi că nu-mi pot controla starea de spirit. Sentimentele mă cuprind și nu sunt de fiecare dată cele spera...

    Suntem perne umblătoare. Nu ne plângem, nu vorbim câteodată, dar vă suntem alături. Ne îmbrățișați zi de zi, vă sprijiniți capul fragil pe noi și încercați să uitați. Vă găsiți refugiul atunci când vă suntem aproape și uitați de grijile cotidiene. Nu vă respingem pentru că asta e misiunea noastră, să vă îndrăgim, să vă iubim până la ultima suflare. În timp veți observa că perna se deteriorează, și veți regreta că nu i-ați dat atenție. Suntem moi  pentru că penele sunt înlocuite de un elixir roșu, o structură osoasă, mușchi și de o inimă care bate până nu mai poate. Dacă nu v-ați dat seama, acele perne suntem noi, bărbații.

    Este adevărat că uneori ne spunem adio fără să gândim sau că iubim fără să ne gândim la acel sfârșit al relației. Când mi-ai spus adio am simțit că mă prăbușesc, n-am conștientizat căderea și n-am apucat să mă agăț de nimic. La impactul cu solul am căzut într-un somn adânc al filmului nostru: prima noastră întâlnire, banca lângă care te-am așteptat emoționat, trandafirul de care am avut grijă să nu se rupă și...chipul tău, care pentru mine era nemărginit asemenea unor roiuri de stele. De ce nu mi-ai săpat o groapă și mi-ai spus  intră,  pentru că mi-e greu să realizez că toate vorbele și amintirile noastre sunt acum în zadar.      Mi-e greu să-ți accept prietenia și te-aș minți dacă aș spune da prieteniei. N-aș  fi în stare să-ți dau sfaturi în calitate de prieten și nu de iubit. M-aș simți sfâșiat dacă te-aș vedea cu altcineva pe partea cealaltă a bulevardului. M-am gândit mereu la noi doi și la reproșurile tale care au urmat după discuț...

Dragostea te străpunge cu peste o sută de cuțite când pierzi o parte din ea. Golul acela, bucata lipsă este acum punctul tău vulnerabil și nu poți decât să suferi, poate speri și de cele mai multe ori plângi. În viață plângem când cineva trece în neființă, plângem de fericire și plângem de tristețe când suferim din dragoste. De ce iubim? Când ne naștem nimeni nu ne avertizează, nimeni nu ne prezintă pliantul cu dragostea, simptomele și prevenirea ei. Nu este niciun indicator care să ne îndrume sau nu știm niciodată cum e să iubești și să fii iubit până nu chiar ești. Și cu toate că sunt misterioase căile iubirii, de cele mai multe ori ne lăsăm pradă ei.