Treceți la conținutul principal

În urmă cu ceva timp, iar acum pare un veac.

12.12.2013

     Încerci să o iei de la capăt, chiar dacă din alt punct de vedere poate n-ar mai avea are rost. În acest moment, în această secundă, cineva cade în deznădejde. Simte că se află într-o bulă transparentă pe care doar el o remarcă și de aceea simte câteodată că i se taie respirația. Liniștește-te, îți poate spune cineva, dar în acea clipă cuvântul nu mai are vreo putere. Simți cum sufletul vrea să strige, să scape de orice taină și uiți de ce-i în jurul tău. 
     Ce s-a întâmplat, ce-ai simțit, nu era pentru tine și cu toate că nu meritai ți s-a întâmplat. Ai fost umilit și ajungi să conștientizezi peste o perioadă cât de josnic ai ajuns pentru acea iubire pe care i-o purtai. Nicio infidelitate, doar loialitate și sinceritate deplină și într-un final te-ai ales cu o despărțire precară. Iubire părintească, frățească sau pasiune, toate pot lupta împotriva ta. Iubirea acționează împotriva ta chiar dacă n-ai făcut nimic, așa e firea ei, așa trebuie. Dar dacă o controlezi, devii un maestru. Dar cine a avut controlul deplin asupra ei? 
    Inima a îndurat, în timp ce sufletul mi-era rănit, dar am stat, am așteptat până ce totul s-a terminat. Am avut tăria doar să ripostez, prin diferite cuvinte, prin pagini scrise și rescrise, doar atât am avut de spus, că am...că am primit ce nu mi-era de-ajuns.  Nimeni nu poate simți bătălia inimii, chiar nici eu nu știu cum mai bate, după multe nopți uitate...uitate-n durere, în suspin și finalizate în zorii zilei, când trebuia să mă raportez la normalitate. Am ajuns în acel stadiu, în care râdeam de mine și de prostiile gândite de mine în trecut. Rostesc aceste cuvinte aplecând capul pentru că mi-e rușine de mine...mi-e rușine că a fost o vreme când mi-am pierdut speranța, ceea ce pentru un adevărat creștin e imposibil. Un singur lucru bun este că...am găsit-o, sau mai bine zis am recâștigat-o. Nu trebuie să judecăm pe nimeni, doar Dumnezeu ne poate judeca, dar dacă m-aș judeca pe mine însumi o parte din mine n-ar mai înceta. Ca toți oamenii, am greșit, dar am știut să mă echilibrez și să spun nu. Prima dată când am spus NU, a fost la aproximativ șapte ani, când duceam un calvar împreună cu mama și sora mea cea mare. Sursa coșmarului era tatăl meu, care-și pierdea mințile zi după zi de mai bine de zece ani. Am conștientizat că nu voi vrea vreodată să fiu ca el, în lume un fotbalist profesionist, și în casă un familist violent. Dacă ar exista un medicament, fie în fază de experiment, care mi-ar putea șterge scenele de violență verbală, fizică și psihică ar fi nemaipomenit. Însă, să fiu realist, nu există așa ceva. Un lucru ciudat s-a întâmplat tot la acea vârstă, primul DA. Adică, voiam opusul familiei mele, o familie oarecum normală. Nu știam ce voiam să fiu atunci când voi fi mare, dar voiam o familie fericită. Ciudat, nu? 
Nu-mi place să fiu rău, urăsc atunci când trebuie să fiu măcar cu un ultim mesaj să închizi subiectul și să arăți că nu poți fi bătaia de joc. Măcar acum când ai supraviețuit avalanșei de sentimente. Ce mai vrei de la mine? Să îți cad înapoi în cușcă și să mă hrănești cu iluzii? Vrei să mă  vezi că sufăr după tine și să te hrănești cu umilința mea? Vrei să dispar cât ai clipi și să apar în brațele tale? Nu se mai poate, nu se va mai întâmpla și nu mai aștepta pentru nimic în lume. Am așteptat în stație zi și noapte, pe ploaie și ninsoare să ajungi, dar acum e rândul tău. 
Ce ai? Ce ai pățit?
Simt că toate trec prin mine, simt că sunt zeci de lunetiști care-mi urmăresc fiecare pas și trag pe lângă mine, ca să-mi aducă aminte că mă văd.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Despre finalul Serialului The Vampire Diaries

Cu fiecare serial care se sfârșește mă simt din ce în ce mai secătuit de tinerețe, pentru că serialul de față am inceput să-l urmăresc încă de la primul sezon. Aveam de gând să public această postare exact după ce am vizualizat live episodul, dar nu am reușit să o finalizez din pricina tuturor sentimentelor pe care mi le-a transmis acest episod. Cu acest ultim episod pot confirma că ne-am întors la emoțiile primelor sezoane de aur. Micul joc oferit de Katherine și întoarcerea ei în serial ca antagonistă, pe care nu ai cum sa nu o îndrăgești și s-o urăști în același timp, l-am așteptat de foarte mult timp. Surpriza este că episodul nu a fost previzibil. Nu cred că sunt singurul care bănuia că Bonnie va muri, însă creatorii au ales altceva. Bonnie si-a regăsit încrederea și a salvat orașul împreună cu un alt personaj care a ademenit-o pe Katherine direct în bătaia flăcărilor iadului. Cred că replica ,,fight, love" a lui Enzo ne-au trezit sentimentele, iar când am

O serie de evenimente nefericite 1: Înneguratul început de Lemony Snicket Recenzie

Puteți comanda  romanul    de pe  Librăria Online Libris . Găsiți multe  c ărți de beletristică   și aveți transport gratuit acum dacă comandați de cel puțin 30 de lei, dacă nu, plătiți doar 4,99 de lei transportul. „Dacă vă plac poveștile cu final fericit, atunci poate ar fi mai bine să vă apucați de altă carte. În aceasta, nu doar că lipsește finalul fericit, dar nu există nici măcar un început fericit, iar între început și sfârșit sunt puține momente fericite.      O serie de evenimente fericite este o serie de cărți,care te surprinde de la început prin tonul și avertismentul din incipit. Înneguratul început ne introduce în lumea conturată de narator care ne prezintă de la bun început că aceast univers nu va fi unul cu un final fericit și că dacă suntem învățați cu o astfel de poveste, ar trebui să ne oprim din citit și să ne apucăm de o altă carte. Pe mine acest lucru m-a intrigat și mai mult și am riscat, asumându-mi acest avertisment.     Primul volum al seriei începe

De ce mă întrebați?

      Într-adevăr, lumea a luat-o razna și iubirea stă ascunsă printre colțurile lumii, de parcă existența ei ne-ar consuma. Putem fi de acord cu faptul că iubirea nu-i ușoară și că perioada dragostei este nedeterminată, dar dragostea nu este o știință sau vreo boală cu toate că ne putem scrie fiecare o rețetă când apar simptomele: fluturi în stomac, vise, atingeri și priviri pătrunzătoare. Reveria este benefică, dar nu visând la iubire ajungem să avem parte de ea, ci acționând.         Problema oamenilor din prezentul nostru este că nu mai acționează, oamenii nu mai speră și uneori ajung chiar să nu mai viseze. Nu condamn în totalitate această întorsătură pentru că adevărul este în fața ochilor noștri. Chiar și profa mea genială de latină mi-a dat dreptate, când am avut de făcut încă un eseu despre al 99-lea scriitor latin, care vorbea despre iubirea lui. Analizând fragmentele operei, mijloacele stilistice și sentimentele dăinuitoare, am ajuns să termin eseul mai spre seară. Citi