Invitatia la vals de Mihail Drumes Recenzie

"Marile dureri nu dor de la început. Sunt mari pentru că deschid o rană care nu se mai vindecă."

     Invitația la vals este povestea de dragoste a doi tineri, pe care cu greu o veți uita. Tudor, în viziunea unora, este un băiat inteligent, un elev conștiincios care se documentează mereu, dar mulți nu știu că băiatul duce o viață dublă; seara este amant, iar ziua este un elev model. Acest stil de viață a început din clasa a VII-a, când toate fetele și femeile îi cedau de la prima vedere, și cu toate că ele se atașau de Tudor, el le abandona la primul simptom. Băiatul avea parte de relații trupești cu femei mult mai în vârstă decât el, profitând de beneficiile oferite de fiecare femeie în parte. La orele de clasă tânărul era dominat de un orgoliu, dorea să se impună și-i plăcea să umilească profesorul, iar laudele uneori nici nu-i foloseau. Tudor se înscrie la facultatea de drept din București și continuă în același stil de viață alături de mulți prieteni. Viața tânărul se schimbă odată ce-o întâlnește pe Micaela. Noua lui misiune era s-o facă pe această tânără să-i cedeze, pentru că spre deosebire de toate femeile întâlnite, doar ea nu-i prezintă interes. După numeroasele încercări, Micaela acceptă să aibă o relație cu tânărul insistent, chiar dacă pentru ea urmează să fie prima și ultima ei experiență erotică...

"Amorul meu propriu rănit îmi cerea o satisfacție cât mai neîntârziată. Într-o împrejurare ca asta, firea mă împingea să pun totul pe o singură carte, să-mi joc chiar viața pentru o izbândă care nu avea, poate, niciun preț, chiar în propriii mei ochi. Dar orgoliul meu de învingător nu ținea de rațiune. Mai mult: îmi dădeam seama că iubirile de până acum nu fuseseră atât ale mele, cât ale lor. Pentru că, în definitiv, ce greutăți am avut de învins, ce obstacole, de înlăturat? Niciuna, niciunul... în ce conta meritul meu personal? Un chip frumos (Simpla întâmplare!) Educație, maniere alese? (Părinții, școala, mediul.) Spirit? (Hm! să zicem, un pic.) Adevărul este că nu cucerisem nicio fată. Ele mă cuceriseră pe mine. Nu intram niciodată în vorbă înainte de a observa un zâmbet, o privire, un gest (oferte, chiar angajamente). Totul se petrecea fără luptă, încât victoria mea avea o tristețe cu care mă împăcam. Unde erau cetățile dispuse să se apere chiar după ce încetau de a mai rezista?"

"Unele întâmplări mărunte din viața noastră, în loc să ni se șteargă din minte îndată după săvârșirea lor, printr-un inexplicabil joc al funcției perceptive, ne rămân fixate în memorie, uneori cu o lumină și o limpezime atât de neașteptate în ceea ce privește detaliile, încât depășesc adesea evenimentele capitale care ne angajează soarta."

"Numai lipsa unui obiect ori a unei ființe care ne-a aparținut odată ne pune în lumină adevăratul preț."

"De obicei, biografiile fostelor mele iubite se iroseau într-o oră, două...Biografia Micaelei nu s-a epuizat în noaptea aceea, nici în lunile și chiar anii ce urmară. Mereu avea de povestit fapte noi, dar nu ineditul lor mă interesa, ci felul cum acele fapte se reflectaseră în sufletu-i plin de disponibilități și, în atitudinea ei față de viață."

"În definitiv, ce [altceva] e dragostea decât o taină pe care o ascund îndrăgostiții și o poartă în umbră, de frica luminii? Îndată ce taina se dă pe față, dragostea veștejește, își pierde frăgezimea, vraja devine ceva obișnuit, de toate zilele."

     Invitația la vals este unul din acele romane românești care trebuie neapărat citite. Mihail Drumeș a scris un roman frumos, a creat două personaje senzaționale și a urmărit diferite faze ale unei povești de iubire. Este de admirat stilul sensibill, al scriitorului și modul în care a tratat tema iubirii în operă. Tudor refuză iubirea, nu se implică în nicio relație și este dominat de un orgoliu greu de disecat, care-i oferă putere. Lacrimile, suferința tinerelor pe care le părăsea mereu îi hrăneau orgoliul. Același plan îl pune în aplicare și cu Micaela, noua lui vecină de mansardă, doar că ea nu se aseamănă cu niciuna din fetele întâlnite de el până la acum. Nu a remarcat-o la petrecere pe frumoasa brunetă, pentru că încă o fată urmărea să cadă în plasa lui. Titlul face trimitere la momentul celor două personaje și este inspirat de piesa muzicală clasică a lui Warner. Incipitul romanului este brusc, remarcăm perspectiva narativă subiectivă; incipitul dă senzația unei confesiuni a personajului, romanul fiind narat de însuși Tudor.

     Personajele au parte de o iubire matură, pentru că niciunul nu avusese parte de una; pentru Micaela era prima experiență romantică, iar pentru Todor era încă o relație, doar că de data asta se implică mai mult decât și-ar fi dorit. Pentru el, ea era o provocare, Micaela îl fascina, iar pentru ea era totul. Personajele au parte de momente, escapade memorabile potrivite unui cuplu de îndrăgostiți, dar pe parcurs minunata lor iubire se transformă treptat într-un coșmar. Ambele personaje trec prin multe încercări, ambii greșesc, dar în final ajung să se descarce fiecare și să recunoască tot ceea ce au greșit pe parcursul relației. Acțiunea, povestea este destul de complicată, de aceea vă las să descoperiți destinul acestor personaje singuri, citind romanul. Finalul este unul copleșitor, chiar nu-mi vine să cred cum s-a sfârșit totul, în ce mod...după citirea ultimelor fraze mi-am luat o pauză să respir. Sunt de părere că toate lacrimile, toată suferința femeilor din trecutul lui Tudor l-au ajuns, iar iubirea când a avut ocazia, l-a atacat...

Nota: 10+/10
Titlu: Invitația la vals
Autor: Mihail Drumeș
Editura: Art
Recenzie: Claudiu