Urmărește prin e-mail

Jul 24, 2014

TRAILERUL FILMULUI Fifty Shades of Grey (Cele 50 de umbre ale Domnului Grey)

Beyonce, vocea ei și remixul piesei Crazy in Love aduce încă un plus de intensitate alături de scenele memorabile. Fanii romanului vor fi mulțumiți!


TRAILERUL


Citește toată postarea... »

Jul 17, 2014

TRAILERUL filmului Horns, bazat pe romanul lui Joe Hill


       
 Știam de acest proiect de ceva vreme și zilele acestea a apărut și primul Teaster-Trailer de un minut, care arată foarte bine. Filmul este bazat pe romanul Horns al lui Joe Hill (fiul lui Stephen King). Din descrierea romanului pot spune că sunt interesat și șocat în același timp. 

Ignatus Perrish a petrecut noaptea beat, isprăvind lucruri teribile. S-a trezit dimineața cu o mahmureală puternică, o durere de cap îngrozitoare...și o pereche de coarne crescute din tâmple.

Filmul urmează să apară în toamna aceasta.

TRAILER


Citește toată postarea... »

Jul 12, 2014

Zi după zi de David Levithan Recenzie

"Asta face iubirea: te face să vrei să rescrii lumea. Te face să vrei să alegi personaje, să construiești scenariul, să conduci intriga. Persoana care o iubești stă în fața ta, iar tu vrei să faci tot ce-ți stă în puteri ca iubirea să fie posibilă, să fie la nesfârșit posibilă. Iar când sunteți doar voi doi, singuri într-o cameră, poți să pretinzi că așa este, că așa va fi."

O dragoste care depășește granițele realității brute!

  Ce-ați face dacă în fiecare zi ați avea o nouă identitate, la care trebuie să vă adaptați?
    A este un suflet, nu a avut niciodată o viață simplă și este supus acestei condiții. Într-o zi se trezește în corpul unui băiat, în alta în corpul unei fete, iar de fiecare dată încearcă să nu strice echilibrul vieții persoanei respective, ci chiar să ajute într-un fel sau altul corpul gazdă. Apelează de fiecare dată la amintirile persoanei și fiecare zi reprezintă o provocare. În ziua 5994, A face cunoștință cu Rhiannon prin intermediul iubitului ei Justin. În această zi îi posedă corpul și dobândește identitatea băiatului. Cu cât pătrunde în amintirile acestei gazde, cu atât îi este mai greu să se adapteze rutinei, pentru că Justin în general nu este o persoană cu care să poate obișnui, deoarece nu se comportă cum ar trebui cu iubita lui, Rhiannon. A face în puținele ore, cât are la dispoziție corpul băiatului, ca această zi să fie una de neuitat pentru adolescentă. Gesturile, vorbele, faptele o iau prin surprindere pe Rhiannon, iar momentele romantice îi aduc alinare. Nu are de unde să știe că Justin este controlat de acest suflet călător, nu știe că fericirea asta va dura doar o singură zi, când A va părăsi corpul iubitului ei, iar Justin va reveni la vechea lui răceală sufletească. A doua zi personajul nostru fără trup se trezește într-un alt corp, dar acest lucru nu-l împiedică să se întoarcă la Rhiannon.

"Dacă te uiți în centrul universului, vezi acolo o răceală. O indiferență. În definitiv, universului nu-i pasă de noi. Timpului nu-i pasă de noi. De asta trebuie să ne pese unul de celălalt."
*
"Am vrut ca iubirea să învingă tot. Dar iubirea nu poate să învingă nimic. Ea nu poate să facă nimic de una singură. 
Se bazează pe noi. Să învingem în locul ei."
*
"-Vom găsi o cale, îi răspund.
-Ăsta nu-i un răspuns. E o speranță.
-Speranța ne-a adus până aici. Nu răspunsurile.
Schițează un zâmbet.
-Bine țintit."

    Citind romanul Zi după zi am avut parte de o experiență intensă, de o iubire imposibilă, în care granițele nu erau așa de bine consolidate dacă mă gândesc la condiția personajului principal. Citind despre un personaj ca A, m-a făcut să înțeleg mai bine acea parte a omului misterioasă și anume sufletul. Sunt persoane care nu cred în prezența sufletului, dar citind despre un personaj, care de fapt tot ce e propriu al său este doar sufletul, poate elibera toată îndoiala despre existența acestei părți omenești. 
     Am apreciat foarte mult că autorul a avut o direcție precisă și a urmat-o până la sfârșit. Am făcut o colecție de citate pe parcursul lecturării și apreciez foarte mult un roman de la care poți învăța multe. Personaj cum e A nu am mai întâlnit până acum, condiția lui fiind una tristă. Pe parcursul romanului se abordează și condiția iubirii între indivizi de același sex, dar nu s-a pus cu adevărat accent pe acest lucru, deoarece a fost prezentată în raport cu condiția personajului principal (A câteodată poseda trupul unui băiat, ba al unei fete și în tot acest timp are sentimente pentru Rhiannon) Chiar dacă nu este precizat acest lucru, eu sunt sigur că A la origine era băiat, dar sper că pe viitor să fiu lămurit în totalitate. Romanul prezintă iubirea în starea ei pură și nu se pune de la început accent pe atracția fizică. Comunicarea între cei doi i-a salvat, cel mai mult pe Rhiannon, care nu avea parte de o relație fericită cu actualul ei iubit; nu era apreciată și nu merita cum o trata el. Finalul a fost unul închis, cu toate că a fost greu de acceptat la început, a fost o soluție bună. Dragostea înseamnă sacrificiu, poți iubi pe cineva și să știi că acest lucru poate fi imposibil, dar iubind acea persoană realizezi ce poate fi făcut, acest lucru fiind realizat și de personajul nostru principal.


Nota: 10+/10
Titlu: Zi după zi
Autor: David Levithan
Editura: Editura Trei
Recenzie: Claudiu
      
Citește toată postarea... »

Jul 7, 2014

Adio, dar mai stau puțin de Nick Hornby Recenzie

Această carte mi-a fost oferită de această librărie online, căreia îi mulțumesc mult. Puteți comanda cărți online, printre care și Adio, dar mai stau puțin. Găsiți și o mulțime de cărți în limba engleză. Atenție! TRANSPORTUL gratuit la orice comandă acum!

"<<Tu ești prea tânără. Noi ne-am distrus viața. Tu încă nu.>> La care, zic: De unde știi tu asta? Și el spune: <<Nimeni n-a apucat să-și distrugă viața până la vârsta asta.>>"
   
      Martin Sharp își aduce aminte cu nostalgie despre trecut. Era o persoană respectată, celebră, familist, cu o mare influență, până ce a făcut o greșeală, care a fost cauza mai multor căderi morale. Convins că nu mai vrea să facă parte din această lume, în Ajunul Anului Nou Martin se hotărăște să-și ia o scară și să se ducă la Turnul sinucigașilor din Londra. Aflându-se pe acoperișul clădirii, își dă seama că doar câteva secunde îl desparte de moarte...până ce este întrerupt de o femeie, iar mai apoi acoperișul clădirii nefericite începe să se aglomereze. N-a realizat că în preajma unei asemenea nopți, el n-ar fi sigurul care ar vrea să-și încheie socotelile cu viața și așa ajunge să-i întâlnească pe Maureen, Jess și JJ.                                   Cei doi bărbați și cele două femei ajung să se cunoască mai bine, iscându-se totuși și conflicte. Jess este cea care-l recunoaște pe Martin și-i amintește de scandalul din presă, după ce acesta n-o lasă să sară de pe acoperiș. Toți ajung la o înțelegere și decid să nu se sinucidă până de Valentine's day, în acest timp aceștia ajungând să aibă grijă unul de altul. Jess părea o adolescentă pierdută din cauza dragostei, iar Maureen începe să-și arate motivele apăsătoare ale vieții, în timp ce JJ era o enigmă în curs de iluminare. În timp ce-și reveneau din ceea ce se întâmplase de Anul Nou, planul lor este dat peste cap când ajung subiect de tabloide. Câteva săptămâni, zeci de frustrătri și patru oameni. Oare vor rezista?

"Tratamentul contra nefericirii este fericirea, orice s-ar spune."
*
"Oscar Wilde a spus o dată că adevărata viață a omului estea adesea viața pe care nu o are. Păi, să dea naiba câtă dreptate a avut."

   Romanul Adio, dar mai stau puțin abordează încă o dată un subiect sensibil și anume depresia și sinuciderea. Aceste două teme susțin intriga, iar pe parcursul romanului observi cum personajele sunt supuse recuperării, fiecare mărturisind ce i-a făcut să se gândească la actul în sine. Romanul cuprinde teme importante cum ar fi prietenia, familia, iubirea și călătoria.
Perspectiva este una subiectivă, fiecare personaj narează și avem parte de perspectiva fiecăruia în parte (capitolele nu sunt numerotate, dar cuprind numele personajului care urmează să nareze). Fiecare personaj este unul tipic: Martin este bărbatul trecut de treizeci de ani și în plină criză; Maureen este o mamă singură și confuză; Jess este o fată-problemă, iar JJ este un tânăr visător. Tendința personajelor de la bun început, dar și cea a cititorului, este de a judeca situația limită. Fiecare personaj reprezintă o generație, iar pe parcurs aflăm conflictele și motivele acestora, care i-au imobilizat speranța și spiritul de a trăi. Personajele ajung să se autocaracterizeze, prezentându-și defectele și viața, iar situația din final a unora te surprinde.
   Romanul abordează o temă serioasă, o mare problemă a societății contemporane, ajungând la un final plauzibil. Mulți oameni se confrunt cu depresia, dar nu trebuie să-ți pierzi speranța și trebuie să lupți. Condiția lor a fost una fericită, deoarece simpla coincidență i-a ajutat să amâne actul final, în cele din urmă prietenia câștigând în fața morții. Sunt de părere că nimeni nu avea să le cunoască așa de bine situația, decât o persoană care ar fi trecut prin aceeași experiență. În final am ajuns la o vorbă pe care mi-a spus-o o persoană dragă, iar vorba suna cam așa: Cui pe cui se scoate . :)

Nota: 9/10, Editura Humanitas, Recenzia:Claudiu,
Citește toată postarea... »

Jul 2, 2014

În urmă cu ceva timp, iar acum pare un veac.

12.12.2013

     Încerci să o iei de la capăt, chiar dacă din alt punct de vedere poate n-ar mai avea are rost. În acest moment, în această secundă, cineva cade în deznădejde. Simte că se află într-o bulă transparentă pe care doar el o remarcă și de aceea simte câteodată că i se taie respirația. Liniștește-te, îți poate spune cineva, dar în acea clipă cuvântul nu mai are vreo putere. Simți cum sufletul vrea să strige, să scape de orice taină și uiți de ce-i în jurul tău. 
     Ce s-a întâmplat, ce-ai simțit, nu era pentru tine și cu toate că nu meritai ți s-a întâmplat. Ai fost umilit și ajungi să conștientizezi peste o perioadă cât de josnic ai ajuns pentru acea iubire pe care i-o purtai. Nicio infidelitate, doar loialitate și sinceritate deplină și într-un final te-ai ales cu o despărțire precară. Iubire părintească, frățească sau pasiune, toate pot lupta împotriva ta. Iubirea acționează împotriva ta chiar dacă n-ai făcut nimic, așa e firea ei, așa trebuie. Dar dacă o controlezi, devii un maestru. Dar cine a avut controlul deplin asupra ei? 
    Inima a îndurat, în timp ce sufletul mi-era rănit, dar am stat, am așteptat până ce totul s-a terminat. Am avut tăria doar să ripostez, prin diferite cuvinte, prin pagini scrise și rescrise, doar atât am avut de spus, că am...că am primit ce nu mi-era de-ajuns.  Nimeni nu poate simți bătălia inimii, chiar nici eu nu știu cum mai bate, după multe nopți uitate...uitate-n durere, în suspin și finalizate în zorii zilei, când trebuia să mă raportez la normalitate. Am ajuns în acel stadiu, în care râdeam de mine și de prostiile gândite de mine în trecut. Rostesc aceste cuvinte aplecând capul pentru că mi-e rușine de mine...mi-e rușine că a fost o vreme când mi-am pierdut speranța, ceea ce pentru un adevărat creștin e imposibil. Un singur lucru bun este că...am găsit-o, sau mai bine zis am recâștigat-o. Nu trebuie să judecăm pe nimeni, doar Dumnezeu ne poate judeca, dar dacă m-aș judeca pe mine însumi o parte din mine n-ar mai înceta. Ca toți oamenii, am greșit, dar am știut să mă echilibrez și să spun nu. Prima dată când am spus NU, a fost la aproximativ șapte ani, când duceam un calvar împreună cu mama și sora mea cea mare. Sursa coșmarului era tatăl meu, care-și pierdea mințile zi după zi de mai bine de zece ani. Am conștientizat că nu voi vrea vreodată să fiu ca el, în lume un fotbalist profesionist, și în casă un familist violent. Dacă ar exista un medicament, fie în fază de experiment, care mi-ar putea șterge scenele de violență verbală, fizică și psihică ar fi nemaipomenit. Însă, să fiu realist, nu există așa ceva. Un lucru ciudat s-a întâmplat tot la acea vârstă, primul DA. Adică, voiam opusul familiei mele, o familie oarecum normală. Nu știam ce voiam să fiu atunci când voi fi mare, dar voiam o familie fericită. Ciudat, nu? 
Nu-mi place să fiu rău, urăsc atunci când trebuie să fiu măcar cu un ultim mesaj să închizi subiectul și să arăți că nu poți fi bătaia de joc. Măcar acum când ai supraviețuit avalanșei de sentimente. Ce mai vrei de la mine? Să îți cad înapoi în cușcă și să mă hrănești cu iluzii? Vrei să mă  vezi că sufăr după tine și să te hrănești cu umilința mea? Vrei să dispar cât ai clipi și să apar în brațele tale? Nu se mai poate, nu se va mai îmtâmpla și nu mai aștepta pentru nimic în lume. Am așteptat în stație zi și noapte, pe ploaie și ninsoare să ajungi, dar acum e rândul tău. 
Ce ai? Ce ai pățit?
Simt că toate trec prin mine, simt că sunt zeci de lunetiști care-mi urmăresc fiecare pas și trag pe lângă mine, ca să-mi aducă aminte că mă văd.
Citește toată postarea... »

Jun 29, 2014

De ce nu dau mâna cu o femeie?

     Te văd o fire discretă în ochii mei, care lasă în urmã amintiri. Strângerea de mână este formala, a devenit un act și-un ritual primitiv al bărbaților, un cod de trib. Strângerea de mână a continuat, până ce-a devenit un lucru normal pe plan profesional. Mâna individului poate acoperi mâna domnișoarei, impunându-și autoritatea. Nu discriminez, dar nu mi se pare normal, de aceea n-as da mana cu o femeie. Chiar și în sala unui tribunal, unde ambii sunt gladiatori în costume, bărbatul ar trebui să-și arate admirația față de cea de lângă el. Orgoliul trebuie închis în rama unui tablou și trebuie să depășim aparențele. Eu ce-aș face? Aș strânge încet palma întinsa, ducându-mi-o la buze, arătându-i că respect orice femeie care mi-a ieșit în cale.
Citește toată postarea... »

Jun 19, 2014

Școala nopții de Deborah Harkness, continuare cărții Cartea pierdută a Vrăjitoarelor -Editura Litera


   Dragostea lor este mai puternică decât legea, decât timpul, decât viața însăși. Porniți într-o călătorie prin timp la capătul căreia speră să găsească nu doar cartea pierdută a vrăjitoarelor, ci și sursa neobișnuitelor ei puteri, Diana și Matthew ajung în Anglia elisabetană, într-o lume a spionilor și a uneltirilor în care primii ghizi le sunt vechii prieteni ai vampirului, straniul grup de personalități literare, științifice și politice ale epocii cunoscut sub numele de Școala Nopții. Pe măsură ce pânza de minciuni pe care o reprezintă trecutul lui Matthew se strânge în jurul lor, Diana și iubitul ei ajung în Franța, apoi în Boemia, la curțile celor mai importanți monarhi ai lumii. Pentru Matthew Clairmont călătoria în timp nu-i lucru ușor, așa cum nici Dianei nu-i e simplu să afle cheia moștenirii sale și să elibereze adevărata forță ce zace în ea. O sinuoasă călătorie a cunoașterii, în care alchimia, magia și istoria dau naștere unei profunde povești despre dragoste, pasiune, legături de sânge. „... un amestec perfect de fantasy, istorie și romance.

 Dacă ai citit Cartea pierdută a vrăjitoarelor, atunci Școala Nopții este lectură obligatorie. Dacă nu, pune-le pe amândouă pe lista ta de lecturi de vacanță, și lista va fi completă.“ The Miami Herald


Citește toată postarea... »

Jun 15, 2014

Filmul Sub aceeași Stea Recenzie (The fault in our stars), o experiență cinematografică de neuitat

"Cred că putem alege felul în care spunem poveștile triste. Pe de o parte, o poți îmbunătăți. Nimic nu-i de neîndreptat, pe-o melodie Peter Gabriel. Îmi place versiunea asta la fel de mult ca următoarea fată, crede-mă. Doar că nu e adevărul. Acesta-i adevărul. Îmi pare rău."

  Citatul de mai sus îi aparține lui Hazel și este chiar începutul filmului. Acest mic monolog pregătește cinefilul pentru atmosfera dulce-amară care urmează. Să nu spuneți că nu v-am avertizat...
   Pentru cei care nu știau sau pur și simplu nu citiți în general, dar urmăriți toate dramele și filmele cu adolescenți care sunt în trend, aflați acum că filmul Sub aceeași stea la început a fost doar un roman, scris de John Green. (recenzia cărții o puteți accesa aici cu un click!) Probabil știți filmele Love story, A walk to remember, dar Sub aceeași stea n-a vrut să fie încă un film despre cancer. Cu toate că personajele principale sunt bolnave de cancer, John Green a vrut să transmită altceva și nu a vrut ca antagonistul să fie însuși boala. Hazel Grace este considerată un miracol , pentru că a supraviețuit cancerului cu ajutorul unui medicament, care nu a fost eficient pentru 70% din persoanele care l-au încercat. Dominată de depresie, citește aceeași carte întruna și se uită la TV, fiind nevoită apoi să meargă la un grup suport pentru persoanele bolnave. Hazel va descoperi un nou drum, pe care-l va parcurge cu ajutorul lui Augustus Walters.






    Părerea mea este că filmul a fost foarte bun, nu mi-e greu să spun perfect pentru că vreau să-l văd de mai multe ori, nu mi-a fost de ajuns. Am observat că au fost și lucruri modificate în scenariu, dar nu au fost deranjante așa am trecut cu vederea. Senzația pe care o trăiești la început când apare titlul filmului și observi fontul îți dă o stare de bine și familiaritate, deoarece pătrunzi în lumea ficțiunii lui John Green, în lumea lui Augustus și a lui Hazel. Chiar dacă spectatorul se duce și nu a citit cartea, tot va avea parte de o experiență care-l va marca, pentru că filmul are o încărcătură puternică de sentimente și mesaje.  Filmul nu este siropos, dar este dureros de frumos!
    Personajele au fost excepționale. Shailene Woodley a intrat în pielea tinerei Hazel, a devenit Hazel și sunt de părere că rolul primit a fost o mare provocare. Fiecare efort se vede pe chipul ei, fiecare lacrimă vărsată și fiecare zâmbet schițat nu m-a dus cu gândul în altă parte, decât la fata descrisă în romanul Sub aceeași Stea. Îmi pare rău că nu i-am oferit de la bun început o șansă actorului Ansel Elgort, care l-a interpretat pe Augustus Walters. A fost o mare greșeală din partea mea să nu-l remarc, deoarece pe marele ecran s-a descurcat foarte bine. Este imposibil să nu remarci chimia dintre el și Hazel, iar urmărind filmul mi-am dat seama de următorul lucru, că Augustus nu-i băiatul tipic după care mor fetele în general (să nu spun altceva mai urât). Adică, nu are ochi albaștri sau nu este un pachet de mușchi și ar trebui să vorbesc și despre condiția acestuia? Din multe privințe personajele sunt mai apropiate de realitate, Augustus remarcându-se prin umor și seriozitate în ceea ce privește viața și iubirea. Personajele secundare sau cele episodice au jucat un rol foarte important și au fost portretizate de niște actori bine aleși, și aici vorbesc și despre acele personaje mărunte. Imaginați-vă filmul ca un puzzle, piesele din centru sunt Hazel și Augustus, iar celelalte piese din jurul lor sunt alte personaje fără de care imaginea puzzle-ului n-ar fi completă. Isaac, părinții celor doi, scriitorul, asistenta, toți au fost importanți.
      Meritul filmului este faptul că este fidel cărții și se vede amprenta lui John Green, reușind să transmită aceleași mesaje pe care le găsești și în roman. Vei observa că multe din citatele tale preferate din carte, multe din scenele îndrăgite de tine, vor fi în film și vei fi mulțumit sufletește. Filmul este amuzant, vei râde, vei zâmbi, dar vei și plânge. Poate n-ai plâns când ai citit cartea, dar sunt sigur că multe scene îți vor topi inima, lăsându-ți ochii să-și facă treaba. Am fost la Iași, la premieră și pot să spun că mulți plângeau, suspinau, dar au plecat cu zâmbetul pe buze. Eu am ieșit eliberat, mulțumit sufletește și plin de noi sensuri despre viață. Filmul n-a avut vreo scuză și n-a vrut să dea vina pe cancer, s-a axat pe fericire, iubire, pe lucrurile importante din viață, pentru că și într-o perioadă scurtă de timp poți trăi ceva ce unii poate au trăit într-o viață întreagă.
      Coloana sonoră a fost excepțională. Artiști precum Birdy, Ed Sheeran și mulți alții au ajutat la intensificarea trăirilor. Melodiile au fost alese perfect pentru fiecare moment și ascult în continuare multe din melodiile care apar pe coloana sonoră, revenindu-mi în minte multe scene superbe din film.
       Și câteva gânduri personale...Am învățat multe, am acceptat multe lucruri după ce-am citit această carte, dar după ce-am văzut filmul am învățat și mai multe. Uitându-mă la Hazel și la condiția ei, că nu poate respira fără acel tub și acea butelie, m-a sfâșiat. Mi-a dat tărie, pentru că Hazel e puternică orice s-ar spune; condiția ei, butelia ei de oxigen o urmărește peste tot și devine un simbol al sfârșitului, al morții. Am fost fidel, am făcut și eu în viață ce mi-a plăcut și ce mi-a spus inima, nu doar rațiunea și într-o zi am împrumutat cuiva această carte. A devenit una din preferatele ei, iar acea cineva a devenit iubita mea. Am văzut filmul împreună, a fost o experiență unică și intensă. Iubita mea a plâns, apoi eu am plâns, am strâns-o în brațe s-o liniștesc, să-i fiu alături, iar în acel moment am realizat următorul lucru: când m-aș despărți de această lume, cu siguranță ea ar fi persoana care ar plânge și și-ar aminti de mine...Nu trebuie să ne fie frică de uitare Augustus, pentru că avem niște iubite incredibile. 

“Sunt îndrăgostit de tine și știu că iubirea e doar un strigăt în neant și uitarea este inevitabila și că suntem cu toții condamnați și că va veni o zi când toată munca noastră se va fi prefăcut în pulbere și știu că soarele va înghiți unicul pământ pe care-l vom avea vreodată și sunt îndrăgostit de tine.”

Nota pentru acest film este de 10 

Citește toată postarea... »

Cum era filmul Sub aceeași Stea să nu ruleze la Iași?

Cu puțin timp înainte de 13 iunie 2014 am aflat că filmul Sub aceeași stea nu va rula la Iași. Reacția mea a fost una vastă, mulți nervi și multe semne de întrebare: de ce alte orașe mai mici se bucurau de acest film și Iașiul nu? Fiind conștient de faptul că nu doar eu, iubita mea sau prietenii mei sunt nerăbdători să vadă filmul, m-am decis să nu mă las bătut și să încerc ceva. Mesaje, e-mailuri către cinema și distribuitor, dar și o pagină pe facebook.

În doar câteva zile, mulți au sprijinit pagina, și-au exprimat dorința pe pagina Cinema City că vor să vadă filmul Sub aceeași Stea. Am fost ascultați, iar Cinema City Iași a rulat filmul începând cu data de 13 iunie. Mulțumesc enorm tuturor care au apreciat pagina, pentru că ați vrut cu adevărat să vedeți filmul și să ajutați. Traducătorul cărții Sub aceeași Stea, Shauki Al-Gareeb a sărit și el în sprijinul nostru! Mulțumesc! 

Am pornit de dimineață spre Iași, vineri 13 iunie. Am făcut un mic popas să ne ralaxăm puțin, OKAY?



Biletele și câteva surprize :)
Sala a fost aproape plină. Am râs, am plâns, am zâmbit.

Mulțumesc și Editurii Trei care a făcut posibilă traducerea romanului The Fault in Our Stars de John Green!

Noi suntem fericiți! Sper că și voi sunteți! OKAY? :)
Citește toată postarea... »

Jun 14, 2014

Câștigătorii concursurilor

Sper să înțelegeți că în aceste săptămâni am fost ocupat, stresat și chiar nu am putut să fac mai nimic. Au apărut tot felul de obstacole care pur și simplu nu mă ajutau să revin la plăcerile mele cum ar fi cititul sau scrisul pe blog. Cu toate acestea am reușit să vă aduc la cunoștință câștigătorii concursurilor.

Marin Andreea-Maria, câștigătoarea cărților de la EDITURA LEDA!
Grigorean Erin, câștigătoarea cărților de la EDITURA TREI!
Andreea Ilie, câștigătoarea cărții Roșu ca sângele!

Aștept e-mail sau un mesaj pe pagina de facebook a blogului cu datele, pentru a trimite cărțile!




Citește toată postarea... »

May 24, 2014

Femeile vin de pe Venus, bărbații de la băut de Simona Tache și Mihai Radu Recenzie

    Viața de cuplu, un bărbat și o femeie sub același acoperiș și problemele lor existențiale. Cartea de față e o colecție de texte cu privire la diferite subiecte, cu o perspectivă dublă. Se vorbește despre lucrurile mărunte, de la micile greșeli ale celor două sexe până la conflictele permanente care apar între o femeie și un bărbat. Cartea are un umor grozav începând de la titlul cărții, până la ultimul text și e concepută ca un mic război, cei doi soldați fiind reprezentați de femeie și bărbat, care dețin ca arme cuvintele. Simona propune un subiect și critică atitudinea, comportamentul lui Mihai, iar apoi el atacă și el cum poate până îi vine și lui rândul la primul atac. Nu văd cartea aceasta ca pe un ghid, suntem conștienți de faptul că fiecare dintre noi avem defectele noastre, doar că cei doi autori condimentează cu umor defectele celor două sexe, lectura fiind savuroasă. Un lucru este clar, cu toate că bărbatul și femeia par că duc un război continuu, aceștia sunt conștienți că se iubesc, iar lucrurile care deranjează sunt iertate, chiar dacă în ambele cazuri pot fi multe. Vă puteți regăsi în texte (dacă nu, urmează să vă regăsiți...) și nu puteți decât să râdeți, pentru că cei doi naratori au perfectă dreptate; vă puteți face o imagine de ansamblu cu privire la noua etapă a vieții voastre care va urma la un moment dat. Viața de cuplu, căsătoria, nu este doar lapte și miere, cere compromisuri și multă tărie.

"Pentru că la Școala de Șoferi nu se dau coronițe, nu se împart cutii de bomboane ca premii, pentru că nu sunt facultăți de șoferi, mastere, doctorate, cariere universitare cu care să se poată lăuda maică-sa în bloc, femeia are interes zero când vine vorba de condus mașini. Nu e motivată, nu se simte femeie."
"Practic, lumea asta e așa cum e, tocmai pentru că Dumnezeu n-a avut nevastă. Dacă avea, îl dădea la o parte, punea ea mâna și-o făcea și n-ar mai fi ieșit așa dezordonată."
"Cum îți dai seama, dacă vezi două schelete stând de vorbă, care dintre ele e femeie? Ăla care se vaită că a cam pus pe el."
"Femeile ar mânca, dar nu le lasă societatea. Tre' să rămână slabe și frumoase, așa că țin dietă zilnică încă din perioada pempărșilor. Suzeta de-asta s-a și inventat, ca să aibă și bebelușii-fetiță senzația că mănâncă ceva."

     Cartea se citește ușor, mi-a plăcut foarte mult umorul și faptul că a fost sinceră, directă. Există un conflict continuu, dar echilibrat, între cei doi. Subiectele, întâmplările discutate sunt obișnuite, dar umorul le pune într-o altă lumină. Avem parte de o dublă perspectivă, ceea ce e un lucru interesant (avem parte de viziunea femeii și a a bărbatului cu privire la criticile aduse). Viața de cuplu este una plină de provocări, greșeli, neînțelegeri, dar atât timp cât implică și iubire totul va decurge normal.

Nota: 9.5/10
Titlu: Femeile vin de pe Venus, bărbații de la băut
Editura: Trei
Autor: Simona Tache și Mihai Radu
Recenzie: Claudiu

Citește toată postarea... »

May 15, 2014

Mărturisește despre lectura ta și poți câștiga o carte!

    O parte din populația țării noastre citește, iar acum puteți să arătați de ce citiți. Ce trebuie să cuprindă postarea? Vreau să dăm cărțile pe față, să demonstrați de ce citiți și cu ce vă ajută lectura. Puteți vorbi despre primele voastre lecturi, despre reacțiile voastre și despre vârsta la care v-ați deschis apetitul pentru lectură. 
citești, cumperi cărți sau pur și simplu împrumuți cărți, pe care firește le citești, scrie o postare cu un început, cuprins și sfârșit și poți fi premiat dacă ești ales câștigător.
Toate eseurile/postările trebuie trimise pe e-mail mihail.claudiu2@gmail.com până la data de 1 iunie 2014. Câștigătorul este ales de mine, iar postarea va fi postată pe blog. Câștigătorul va fi premiat cu o carte oferită de Editura Trei, Roșu ca sângele!
Citește toată postarea... »

Concurs Leda din luna mai!



Dacă tot vine vara acuși, am zis să vă bucurați de un pachet de cărți oferit de Editura Leda. Puteți să vă înscrieți până pe 1 iunie 2014, când este prima zi de vară, dar și o zi importantă din umila mea viață. Vă puteți înscrie lăsând un comentariu acestei postări cu numele complet și localitatea de unde sunteți. Câștigătorul acestui concurs este desemnat prin random.org

Mult succes, cititorilor!

Citește toată postarea... »

May 12, 2014

Am revenit, cititorilor!

Scriu această postare cu tot curajul și toată fericirea, dar și cu speranța că mă veți putea ierta. De o perioadă n-am mai putut scrie, nu m-am mai putut concentra din cauza problemelor, ba mici, ba mari, astfel încât am stagnat. Sper că mă veți putea ierta și dacă vedeți aceste cuvinte vreau să vă anunț că nu trebuie să ratați ziua de 15 mai pe blog, fiți cu ochii pe blog în jurul orei 17:00.  Indiciu: Multe cărți! (:

P.S. Câștigătorul ultimului concurs va fi afișat tot joi.



Citește toată postarea... »

May 5, 2014

Precomanda Delirium de Lauren Oliver -Editura Nemira (din Iunie în librării)

Momentul mult așteptat de mine și de cititorii români, care au îndrăgit cartea O zi din șapte a scriitoarei Lauren Oliver. Prima carte din seria Delirium apare la Editura Nemira la începutul verii. Dacă vreți mai multe detalii despre această carte, puteți să accesați recenzia de aici.


Se spune că leacul iubirii mă va face fericită pe veci.
Și întotdeauna am crezut asta.
Până acum.
Acum totul s-a schimbat.
Acum aș prefera să mă infectez cu iubire fie și numai o fractiune de secundă decât să trăiesc o sută de ani în minciuna.

„O poveste care aleargă cu viteză și o ia în altă direcție la fiecare pagină, cu personaje care mă duc de la afecțiune la frustrare, de la furie la compasiune. O carte pe care o devorezi imediat.“
Citește toată postarea... »

Apr 27, 2014

Primul Poster pentru serialul THE STRAIN, bazat pe romanul Molima


Din această vară pe canalul FX, cunoscut pentru serialul American horror story!

Au fost întotdeauna aici. Vampiri. Ascunşi în întuneric. Aşteptând. Acum, vremea lor a venit. Într-o săptămână, Manhattanul va dispărea! Într-o lună, America! În două luni, lumea întreagă! Un Boeing 777 aterizează pe aeroportul JFK din New York. Deodată, luminile avionului se sting, uşile rămân închise, toate canalele de comunicaţie se întrerup, iar avionul se cufundă într-o linişte mormântală. Dr. Eph Goodweather, şeful Proiectului Canarul, echipa de intervenţie rapidă în situaţiile de ameninţare biologică, pătrunde în cele din urmă în interiorul lui. Ceea ce găseşte acolo îi îngheaţă sângele în vine. Un fost profesor de folclor la Universitatea din Viena şi supravieţuitor al Holocaustului, Abraham Setrakian, este singurul care ştie ce se întâmplă. Ştie că a venit vremea, că se pregăteşte un război...
„Primul volum al unei trilogii cu o intrigă fascinantă. O poveste cu adevărat memorabilă, o carte pe care nu o mai poţi lăsa din mână odată ce ai citit prima pagină.“ (Clive Cussler)
„O poveste îngrozitoare, care îţi taie răsuflarea. În Molima, Bram Stoker se întâlneşte cu Stephen King şi cu Michael Crichton. Nu există ceva mai bun de-atât.“ (Nelson DeMille)
Roman publicat în 25 de ţări. APĂRUT LA EDITURA LITERA! 

Citește toată postarea... »

Top Commentators Widget | Webaholic

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Top comentatori

Get this commentators widget