RECENZIE: E cineva la tine acasă de Stephanie Perkins

        Viața în Osborne devine din ce în ce mai complicată pentru Makani Young. A trecut mai bine de un an de la incidentul traumatic, care a dus la mutarea acesteia alături de bunica ei în orășelul din Nebraska. Cu toate că și-a făcut prieteni, a avut parte și de-un fling care a condus la ceva mai mult, Makani încă se gândește la episodul  care a condus-o în acest punct. Dar asta nu e tot. Viața armonioasă din Osborne este înnegurată de o crimă, victima fiind o adolescentă populară care mergea la același liceu ca Makani. Toate suspiciunile se îndreaptă spre Ollie, adolescentul retras, outsiderul liceului, dar și băiatul care a cucerit-o pe Makani. Lucrurile se complică din ce în ce mai tare când are loc a doua crimă, lucru ce confirmă că Osborne trebuie să facă față unui criminal în serie.

„Trecuse atât de mult timp de când Makani nu mai simțise o fericire pură, neștirbită de nimic, încât uitase că, de multe ori, poate durerea la fel de mult ca tristețea. Declarația lui îi străpunse inima, precum un cuțit aruncat cu dibăcie. Era genul de durere care o făcea să simtă că trăiește.”

E cineva la tine acasă este cel de-al doilea roman citit de mine semnat de Stephanie Perkins, primul fiind Anna și sărutul franțuzesc, un roman romance young adult care mi-a plăcut. De data aceasta, Stephenie Perkins și-a schimbat genul la 180 de grade (și nu 360, pentru că  și-aici romance-ul joacă un rol important), scriind un roman care se află la  granița YA-ului, cu cea thriller/horror. 

Povestea funcționează ca un slasher adus în actualitate, care mi-a amintit de franciza Scream, în care adolescenții trebuie să facă față unui criminal în serie, să urmărească tiparul acestuia și să-l demascheze. Makani Young împreună cu prietenii ei trebuie să supraviețuiască în micul orășel, gândindu-se dacă ar intra sau nu în tiparul criminalului în serie și-n același timp să se lupte cu propriile secrete, posibila conexiune între ei și victime. În același timp Makani se află într-o situație neobișnuită, fiind singura care a avut o relație cu Ollie, care este văzut ca primul suspect. 

Mi-a plăcut foarte mult că există diversitate în ceea ce privește personajele și orientarea lor sexuală. Structura romanului și perspectiva narativă m-a făcut să citesc cartea repede. Scenele de crimă au fost descrise într-un mod bizar, care a ajutat în extinderea misterului în ceea ce privește tiparul criminalului. Relația dintre personaje mi s-a părut altfel, am apreciat foarte mult că între personajul principal și prietenii ei au existat interacțiune și nu au fost doar „anexe” pentru narațiune. La fel și-n cazul relației romantice, abordarea a fost diferită, pentru că atât cititorul, cât și personajul principal, are dubii în privința nevinovăției acestuia. 

Din punctul meu de vedere, deznodământul ar crea o oarecare controversă sau mai bine zis, te-ar pune pe gânduri, pentru că un astfel de motiv pentru un lanț de crime eu n-am mai întâlnit. Încă sunt indecis, dacă am fost plăcut surprins sau nu, pentru că într-adevăr motivul și identitatea criminalului m-a pus pe gânduri.