RECENZIE: Ardoare de Tracy Wolff (Crave #1)

        Grace se află într-un moment al vieții ei greu de imaginat. Pierderea părinților îi dă lumea peste cap, iar timpul se pare că nu este de partea ei. La puțin timp după tragedie, adolescenta este nevoită să se mute în Alaska, unde se află unchiul și verișoara ei. Aici, unchiul Finn este directorul Academiei Katmere, noua ei casă și în același timp instituția în care va învăța. Verișoara ei Macy încearcă s-o facă să se simtă ca acasă, doar că ea râvnește la San Diego, îi e dor de prietena ei cea mai bună și ar vrea ca totul să fie ca la început. Cu rănile nevindecate, Grace trebuie s-o ia de la capăt, să fie iar noua elevă printre colegi necunoscuți. Temperaturile scăzute și presiunea resimțită nu sunt singurele impedimente în Alaska, având în vedere că Grace a fost la un pas de moarte la puțin timp după sosirea acesteia. Colegii ei misterioși îi dau târcoale și încearcă s-o intimideze, iar Jaxon Vega i-a atras atenția într-un mod special. Dar este pregătită să afle că noii ei colegi nu sunt ceea ce par? Pe tot parcursul romanului Grace se află într-o cunoaștere. Cu pași mărunți se îndreaptă către adevăr, iar totul începe să se lege. Ceea ce i se pare la început drept bizar sau de domeniul fantasticului, devine cât se poate de concret.

„E un sentiment groaznic și care te uimește în același timp. Atât de groaznic, încât de-abia îi pot rezista. Atât de uimitor, încât nu îl pot opri. Așa că nu o fac. Și nici el nu o face. În schimb, doar stăm acolo, nemișcați. Devastați. Concectați prin foarte diferitele noastre drame într-un fel pe care-l poți simți, dar nu îl poți înțelege. Nu știu cât timp rămânem așa, privind unul în ochii celuilalt. Recunoscând durerea celuilalt pentru că nu o putem recunoaște pe cea proprie.”

„În schimb, mă scufund într-unul dintre scaune și în sfârșit, în sfârșit las lacrimile să îmi curgă. Sunt multe - nu am mai plâns, plâns cu adevărat, de la înmormântare, iar acum, că am început, nu sunt sigură că mă voi opri vreodată. Durerea pierderii cuiva este ceva sălbatic înlăutrul meu, un animal turbat care îmi sfâșie interiorul și face ca totul să mă doară.”

„Sigur, e o parte din mine care nu își poate imagina despre ce lume vorbește, ținând cont că locuiesc, în prezent, în mijlocul unui roman fantasy - unul complet, cu creaturi fantastice și secrete din belșug. Dar e o parte și mai mare din mine care vrea doar ca el să știe că, indiferent despre ce lume vorbește, și orice i s-a întâmplat în lumea aceea, sunt de partea lui.”

       Am citit cu drag „Ardoare”. Am simțit că m-am întors la acea nostalgie călduroasă, plină de amintiri și fandom. Cu toate că pare o serie care mimează parcursul Sagăi Amurg, Crave reușește să se detașeze și să nu fie doar o altă serie cu vampiri, fiind conștientă de celelalte serii sau trenduri care apar înainte de acțiunea romanului în sine.

       Am rămas surprins când am întâlnit elemente de meta-ficțiune în poveste, dacă nu chiar șocat, Grace știind de Twilight sau Legacies (spinoff Jurnalele Vampirilor). Grace ajunge să se compare la un moment dat cu un personaj dintr-o serie YA care ar necesita să fie salvată. Mai meta de atât nu știu dacă s-ar putea, dar rămâne să vedem și-n celelalte volume.

Mi-a plăcut foarte mult că majoritatea acțiunii se petrece în Alaska, la Academia Katmere, un loc nu doar al vampirilor, ci și al altor personaje fantastice și sper că-n celelalte volume scriitoarea să continue acțiunea în cadrul Academiei. 

      Povestea reușește să ne transmită atâtea indicii și informații pe care trebuie să le digeri ca mai apoi să realizezi că întreg spațiul este unul plin de personaje fantastice, doar personajul principal, în inocența ei, nu realizează că într-adevăr se confruntă cu o altfel de realitate întâlnită în cărți, filme și seriale. Mie unul mi s-a părut fascinant ca o persoană familiarizată cu universuri cum e cel al vampirilor, pus față în față cu o descoperire cum e Academia Katmere, să nu ia în serios fiecare indiciu până în ultima clipă. Mi-a plăcut că personajul nu a trecut peste momentul tragic din viața ei, pierderea părinților, suferința și anxietatea fiind nuanțată pe parcursul romanului într-un mod pregnant, iar dacă luăm în considerare starea personajului principal, cumva putem explica și faptul că nu realizează de la început că noul ei cămin este unul atipic. 

     Structura constituită din capitole scurte m-a făcut să citesc romanul foarte repede și-n același timp să mă amuz de fiecare titlu de capitol, care este savuros și cu diferite referințe.

       Sfârșitul m-a luat total pe nepregătite. Să vă așteptați la un twist, care pe mine m-a făcut să fiu și mai intrigat de ce se întâmplă în următorul volum din serie. 

Nota: 9/10 

Titlu: Ardoare (Volumul I din seria Crave)

Autor: Tracy Wolff 

Editura: Leda Edge (Editura Corint)

Recenzie: Claudiu