Dragostea te străpunge cu peste o sută de cuțite când pierzi o parte din ea. Golul acela, bucata lipsă este acum punctul tău vulnerabil și nu poți decât să suferi, poate speri și de cele mai multe ori plângi. În viață plângem când cineva trece în neființă, plângem de fericire și plângem de tristețe când suferim din dragoste. De ce iubim? Când ne naștem nimeni nu ne avertizează, nimeni nu ne prezintă pliantul cu dragostea, simptomele și prevenirea ei. Nu este niciun indicator care să ne îndrume sau nu știm niciodată cum e să iubești și să fii iubit până nu chiar ești. Și cu toate că sunt misterioase căile iubirii, de cele mai multe ori ne lăsăm pradă ei.
Cu fiecare serial care se sfârșește mă simt din ce în ce mai secătuit de tinerețe, pentru că serialul de față am inceput să-l urmăresc încă de la primul sezon. Aveam de gând să public această postare exact după ce am vizualizat live episodul, dar nu am reușit să o finalizez din pricina tuturor sentimentelor pe care mi le-a transmis acest episod. Cu acest ultim episod pot confirma că ne-am întors la emoțiile primelor sezoane de aur. Micul joc oferit de Katherine și întoarcerea ei în serial ca antagonistă, pe care nu ai cum sa nu o îndrăgești și s-o urăști în același timp, l-am așteptat de foarte mult timp. Surpriza este că episodul nu a fost previzibil. Nu cred că sunt singurul care bănuia că Bonnie va muri, însă creatorii au ales altceva. Bonnie si-a regăsit încrederea și a salvat orașul împreună cu un alt personaj care a ademenit-o pe Katherine direct în bătaia flăcărilor iadului. Cred că replica ,,fight, love" a lui Enzo ne-au trezit sentimentele, iar când am
Comentarii
Trimiteți un comentariu