Vă puteți abona să primiți postările prin e-mail

5/07/2019

RECENZIE: Ultima oară când ne luăm rămas-bun de Cynthia Hand Recenzie

    Fiind în ultimul an de liceu, Lexie ar trebui să se gândească la ce facultăți ar trebui să aplice și să treacă prin tot stresul înscrierilor urmate de o așteptare îndelungată, scenarii, iar mai apoi de primirea  scrisorilor care ascund începutul viitorului ei. Doar că Lexie nu se poate „bucura” de acest stres, pentru că planurile ei legate de viitor nu sunt pe primul loc, nu de când fratele ei Tyler și-a luat viața. Viața ei, înainte de pierderea lui, era una modestă, apropiată de normalitate, cu prieteni alături, îndrăgostită. Totul s-a ruinat după ce și-a pierdut fratele, încât Lexie ajunge să vadă un terapeut și cum ea refuză orice fel de tratament medicamentos, acesta îi recomandă să țină un jurnal. Prin prisma jurnalului ajungem să aflăm mai multe despre ea și relația ei cu Tyler, despre starea ei actuală și cum era înainte. 

„Asta nu sunt eu. M-am născut cu cifre în creier. Gândesc în ecuații. Ce aș face, dacă aș putea cu adevărat să mă apuc de scris și să rezulte ceva folositor, ar fi să iau amintirile, aceste momente pasagere, dureroase, ale vieții mele, și să găsesc o cale de a le aduna, de a le scădea și de a le împărți, de a introduce variabile și de a le muta, încercând să le izolez, să le descopăr înțelesurile subtile, să le traduc din posibilități în certitudini.
    Aș încerca să mă rezolv pe mine. Să descopăr unde a mers totul prost. Cum am ajuns aici, din punctul A în punctul B, A fiind Alexis Riggs,cea care era atât de sigură pe sine, care era isteață și rezistentă, care râdea mult și plângea din când în când și care nu eșua în cele mai importante lucruri.
    În asta.
   Dar, în schimb, pagina albă cască spre mine. Stiloul pare nefiresc în mâna mea. E mult mai greu decât creionul. Permanent. În viață nu există radiere.
       Aș tăia totul și aș începe din nou.”


„-Găsesc că iubirea este un concept foarte asemănător bravurii, domnișoară Riggs. Eu, de exemplu, sunt căsătorită cu același bărbat de treizeci și doi de ani. Și, tot acest timp, nu m-am îndrăgostit de el în fiecare zi, nu în felul în care iubirea este descrisă în comediile romantice și în romanele de dragoste, dar l-am iubit. Iubirea este o alegere pe care am făcut-o. Un verb. Iar asta, deoarece cred în ea, deoarece țin seamă de ea, e reală. Iubirea e un lucru foarte real pentru mine.”

imagine @claudiumihail pe instagram

     „Ultima oară când ne luăm rămas-bun” este o experiență intimă despre acceptarea trecerii timpului, durere și vinovăție. 
    Am citit cartea aproape într-o noapte, pe balcon, și-mi mai rămăseseră câteva zeci de pagini când, în timp ce soarele răsărea, realizam că nu voiam să ajung la final, pentru că eram conștient de faptul că nu voi mai putea dormi după citirea finalului. Romanul este unul contemporan, adresat atât tinerilor, cât și adulților, având în vedere că vizează teme și probleme prezente și în secolul XXI. Pentru mine romanul poate fi adăugat pe raftul cărților mele îndrăgite care abordează cam aceleași subiecte, așa că-l voi adăuga alături de „Jurnalul unui adolescent timid”, „Scrisori de dragoste pentru cei plecați” și „Toate acele locuri minunate” (puteți citi recenziile dând click pe fiecare titlu).
   Mi-a plăcut felul în care a fost explorată relația frate-soră în roman, dat fiind faptul că pierderea lui Tyler o afectează cel mai mult pe Lexie și ajunge să devină stâlpul familiei și ajunge să-și sacrifice viitorul academic/profesional și relația cu iubitul ei. Trecem împreună cu Lexie prin toate stadiile prin care trece o persoană atunci când cineva apropiat moare. Romanul prezintă și un alt aspect și anume acea perioadă în care persoanele îndurerate cred sau simt că acea persoană n-a plecat într-totul și îi simt prezența. Mama lui Tyler și Lexie ajung să-i simtă prezența Tyler, acest aspect din punctul meu de vedere conturează unul din stadiile persoanelor îndurerate.
    Cynthia Hand tratează subiecte greu de acceptat de unii și acum (depresia, sinuciderea și efectul acestora asupra apropiaților), le tratează cu o emoție crudă, reală. Scriitoarea realizează portretul unei familii problematice supuse unui eveniment tragic. Sinuciderea lui Tyler lasă urme, semne de întrebare atât pentru membrii familiei, cât și pentru lumea întreagă. Sentimentul vinovăției unei persoane, atunci când cineva decide să-și ia viața, nu poate fi comparat cu nimic altceva, nimic nu ne poate pregăti pentru faptul că nu ajungem să ne programăm un „rămas-bun”.

Nota: 10+/10 
Titlu: Ultima oară când ne luăm rămas-bun
Autor:  Cynthia Hand
Editura: Editura Corint (Leda Edge)
Recenzie: Claudiu
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Persoane interesate