Vă puteți abona să primiți postările prin e-mail

2/15/2017

Doamna Dalloway de Virginia Woolf Recenzie

     Dacã ar fi sã descriu acest roman cât mai succit posibil ar fi cã surprinde viaţa unei femei în timp ce trebuie să organizeze o petrecere. Aparent viaţa ei este una normalã, fericitã, dar de fapt nu e (am parafrazat vorbele personajului din filmul Orele regizat de Stephen Daldry). Romanul de douăzeci și patru de ore o urmărește pe Clarissa Dalloway și pe Septimus Smith. Ceea ce este interesant este că cei doi nu se vor întâlni față în față niciodată, ci doar în mod indirect prin intermediul personajelor și cu toate că cei doi sunt diferiți din mai multe puncte de vedere, nu putem să spunem același lucru despre angoasa lor existențială. Clarissa este dominată de moravurile clasei sociale, încercând să organizeze o petrecere semnificativă, iar Septimus este marcat de Primul Război Mondial. Cu toate că romanul este intitulat Doamna Dalloway, Septimus este un personaj la fel de important precum personajul feminin, deoarece acesta are o influență asupra femeii. Cu cât ne adâncim mai mult în lectură, observăm că Virginia Woolf propune o altfel de experiență literară, una adâncită în trăiri și decizii.

„Doamna Dalloway a spus că va cumpăra ea florile."

Așa cum într-o zi de vară, valurile se adună, se înalță, iar apoi cad; se adună și cad; și întreaga natură pare să spună «asta-i tot›› , din ce în ce mai tare, până când chiar și inima din trupul întins la soare pe plajă zice la rândul ei: «Asta e tot.›› Nu te mai teme, spune inima. Nu-ți mai fie frică, spune inima, încredințându-și povara vreunei mări care suspină pentru toate necazurile oamenilor; și reia, începe, adună și cade. 

    Începutul romanului este un semn clar că nu avem parte de un roman tradițional, care pregătește teritoriul pentru cititor, în schimb avem un început care intrigă, o presupusă ezitare a naratorului de a nara ce s-a întâmplat înainte de decizia Clarissei de a cumpăra florile. Romanul Virginiei Woolf este unul modern, care problematizează, iar adevărul sau răspunsurile rămân la îndemâna cititorului.
   Temele majore propuse sunt timpul, depresia și războiul. Timpul este un element important, punându-se accent pe timpul subiectiv, din teoria lui Henri Bergson, iar un simbol important pentru timp este Bing Benul, care trezește personajele, delimitând  timpul obiectiv, de cel subiectiv. Există această tehnică a anticipării, care anunță un posbil act al unuia din personaje, menționându-se monstrul interior în diferite scene. Depresia este abordată și este văzută din perspectiva a două personaje de vârste diferite. Clarissa este copleșită de anxietate din pricina condiției sociale, dar și din cauza apariției unei foste iubiri. Trauma lui Septimus nu este luată în serios, iar prin prisma acestul personaj V. Woolf realizează o dublă critică, una este cea a repercusiunilor războiului și cealaltă este modul în care este văzută boala mintală și ce este cu adevărat moral. Ce am remarcat și m-a impresionat în mod special la roman a fost modul în care au fost folosite simbolurile (simbolurile și motivele sunt unele obișnuite, dar scriitoarea le oferă cel puțin o dublă semnificație). Un alt lucru semnificativ este semntimentul de mister pe care-l creează scriitoarea, pentru că la finalul romanului ridicăm o întrebare, este sau nu prizonieră Clarissa în această bulă socială? Decizia ei o eliberează sau o adâncește și mai mult în această damnare a condiției amorale a vremii? Actul final lui Septimus este unul de eliberare, își ia destinul în propriile mâini, iar la aflarea veștii Clarissa inițiază o stare. Cu toate că de la bun început se optează pentru această tehnică cinematografică, a amânării, rezultatul nu este unul previzibil, deoarece cititorul trebuie să tragă o linie și să decidă singur care este semnificația finalului.
Putem vorbi și despre o abordare a sexualității sau de tema iubirii, pentru că această stare a personajului feminin este inițiată și de apariția lui Peter, contemplând la viitorul pe care l-ar fi avut dacă l-ar fi acceptat pe el în locul soțului actual, Richard Dalloway, dar în opinia mea romanul nu se rezumă la iubire, ci mai mult pe temele și perspectivele amintite anterior.
Din păcate nu avem o adaptare cinematografică impresionantă a romanului, dar avem o perspectivă foarte interesantă asupra romanului în filmul The Hours.



Nota:10+/10
Titlu: Mă dau în vînt după cumpărătur
Autor: Sophie Kinsella
Ediură: Editura Polirom
Recenzie: Claudiu


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Persoane interesate