Treceți la conținutul principal

Valurile de Virginia Woolf Recenzie

„Valul s-a spart. Buchetul s-a ofilit.”

        Am descoperit destul de târziu operele Virginiei Woolf. Lectura a fost una destul de lenta pentru că frazele acestui roman pătrund în corpul tău sau mai bine zis cuvintele se izbesc de tine exact ca un val, lăsându-te sa naufragiezi prin toate emoțiile oferite. La câteva zeci de pagini mă opream și contemplam. Gândurile personajelor sunt continue și trecerea de la o situație la alta este făcută prin diferite pasaje vizuale care descriu natura „apei”. 

Citate alese de mine din Valurile de Virgina Woolf


„Dar acum suntem toți cu alegerea făcută. Sau, așa cum pare uneori, altcineva a ales în locul nostru - un clește ne-a prins umerii în strânsoarea lui. Eu am ales. Am primit impactul vieții nu în exterior, ci pe dinăuntru, acolo unde făptura e făcută din fibre albe, din carne vie, neocrotită.”


„Nu există leac universal, trebuie să știți, împotriva șocului reîntâlnirii.”


„Suntem ca șerpii încolăciți: netezi pe deasupra, os pe dinăuntru.”


Nu sunt o făptură simplă, una singură și trecătoare. Viața mea nu e o scânteie de o clipă, aprinsă în fața unui diamant.


„Mărunt unduite, unduite cenușiu, valuri nenumărate se întind sub noi. Nimic nu mă atinge, nu văd nimic. Vom coborâ poate și ne vom așeza pe valuri. Mugetul lor îmi va năpădi auzul. Apa mării va înnegri petalele de floare albă. Vor pluti o vreme, pe urmă se vor scufunda. Pe mine valurile mă vor rostogoli la suprafață, apoi mă vor înghiți. Totul se năruie în căderea unei imense cascade care-mi dizolvă făptura.”


„Mereu stă câte ceva în calea vorbelor mele. Ușa se închide și mă întrerupe de fiecare dată. N-am încă douăzeci și unu de ani. Viața mă va înfrânge. Voi fi luată în vis până la sfârșitul zilelor mele. Ca o bucată de plută pe valuri, voi fi când săltată în sus, când prăvălită în jos, printre oamenii aceștia, bărbați și femei cu fața schimonosită și cu limba mincinoasă. Ca firul de buruiană, sunt zvârcolită cât colo de câte ori se deschide ușa. Sunt spuma care mângâie stâncile și se strecoară în ele, albă, oriunde.”


„Îmi place să-mi treacă pe dinainte chipuri, chipuri și iar chipuri, deformate, nepăsătoare. Mi-e silă de tot ce e frumos; mi-e silă de singurătatea cu mine însămi. Mă poartă valuri aspre, și mă voi duce la fund fără ca nimeni să mă salveze.”

„Nu pot spune decât că lumea din jurul meu se topește, supusă unei transformări treptate, și că devine, în decursul unei scurte primbări, lumea cea obișnuită.”


Pentru mine Valurile a fost o carte care mi-a pătruns în simțuri, care m-a făcut să mă zvârcolesc înăuntrul meu. Acest roman reprezintă o provocare pentru fiecare cititor, pentru că nu vreau să neg, da, este o carte destul de dificilă, dar depinde de circumstanțele în care tu citești cartea. Virginia Woolf a scris o carte care poate avea atât de multe interpretări, pentru că este o carte plină de simbolism. Simbolul mării, este exploatoat mai mult decât în celelalte opere, mai ales „Spre Far”, iar semnificația motivului principal, valurile, se schimbă. Acesta ajută la trecerea timpului, este poate chiar existența însăși. Pe lângă această trecere a anilor, există și o fascinație, atracție pentru necunoscut, obscur, reprezentată de acest motiv central. Valurile guvernează romanul, cum și Percival guvernează în timp și spațiu toate personajele, cu toate că Percival poate fi numit un personaj absent pentru că este mort, dar și un personaj prezent în amintirile și discuțiile celorlalte personaje. Mi-e foarte greu să v-o descriu în amănunt, încât rămâne doar să vă sfătuiesc să vă apucați de citit.

Nota: 10+/10
Titlu: Valurile
Autor: Virginia Woolf
Editura: Editura Rao

Recenzie: Claudiu





Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Despre finalul Serialului The Vampire Diaries

Cu fiecare serial care se sfârșește mă simt din ce în ce mai secătuit de tinerețe, pentru că serialul de față am inceput să-l urmăresc încă de la primul sezon. Aveam de gând să public această postare exact după ce am vizualizat live episodul, dar nu am reușit să o finalizez din pricina tuturor sentimentelor pe care mi le-a transmis acest episod. Cu acest ultim episod pot confirma că ne-am întors la emoțiile primelor sezoane de aur. Micul joc oferit de Katherine și întoarcerea ei în serial ca antagonistă, pe care nu ai cum sa nu o îndrăgești și s-o urăști în același timp, l-am așteptat de foarte mult timp. Surpriza este că episodul nu a fost previzibil. Nu cred că sunt singurul care bănuia că Bonnie va muri, însă creatorii au ales altceva. Bonnie si-a regăsit încrederea și a salvat orașul împreună cu un alt personaj care a ademenit-o pe Katherine direct în bătaia flăcărilor iadului. Cred că replica ,,fight, love" a lui Enzo ne-au trezit sentimentele, iar când am

O serie de evenimente nefericite 1: Înneguratul început de Lemony Snicket Recenzie

Puteți comanda  romanul    de pe  Librăria Online Libris . Găsiți multe  c ărți de beletristică   și aveți transport gratuit acum dacă comandați de cel puțin 30 de lei, dacă nu, plătiți doar 4,99 de lei transportul. „Dacă vă plac poveștile cu final fericit, atunci poate ar fi mai bine să vă apucați de altă carte. În aceasta, nu doar că lipsește finalul fericit, dar nu există nici măcar un început fericit, iar între început și sfârșit sunt puține momente fericite.      O serie de evenimente fericite este o serie de cărți,care te surprinde de la început prin tonul și avertismentul din incipit. Înneguratul început ne introduce în lumea conturată de narator care ne prezintă de la bun început că aceast univers nu va fi unul cu un final fericit și că dacă suntem învățați cu o astfel de poveste, ar trebui să ne oprim din citit și să ne apucăm de o altă carte. Pe mine acest lucru m-a intrigat și mai mult și am riscat, asumându-mi acest avertisment.     Primul volum al seriei începe

De ce mă întrebați?

      Într-adevăr, lumea a luat-o razna și iubirea stă ascunsă printre colțurile lumii, de parcă existența ei ne-ar consuma. Putem fi de acord cu faptul că iubirea nu-i ușoară și că perioada dragostei este nedeterminată, dar dragostea nu este o știință sau vreo boală cu toate că ne putem scrie fiecare o rețetă când apar simptomele: fluturi în stomac, vise, atingeri și priviri pătrunzătoare. Reveria este benefică, dar nu visând la iubire ajungem să avem parte de ea, ci acționând.         Problema oamenilor din prezentul nostru este că nu mai acționează, oamenii nu mai speră și uneori ajung chiar să nu mai viseze. Nu condamn în totalitate această întorsătură pentru că adevărul este în fața ochilor noștri. Chiar și profa mea genială de latină mi-a dat dreptate, când am avut de făcut încă un eseu despre al 99-lea scriitor latin, care vorbea despre iubirea lui. Analizând fragmentele operei, mijloacele stilistice și sentimentele dăinuitoare, am ajuns să termin eseul mai spre seară. Citi