Litera Stacojie de Nathaniel Hawthorne Recenzie
„Și trebuie să spunem că litera aceea ardea atât de puternic pe pieptul lui Hester, încât probabil era mai mult adevăr în acele zvonuru decât e dispusă să admită neîncrederea noastră modernă.”
„Printr-un proces treptat și liniștit, ura seva transforma chiar în dragoste, dacă schimbarea nu va fi împiedicată de o nouă și continuă provocare a setimentului inițial de ostilitate.”
Romanul Litera Stacojie este o rescriere a istoriei din perspectiva unui ochi critic, cu adevărat moral, care conștientizează că judecata femeii este una nedreaptă. Narațiunea romanului este la persoana a III-a, dar nu avem de-a face cu un narator omniscient, ci cu unul critic, simpatetic față de personajul principal. Opoziții există între narator și personajele secundare ale romanului, în ceeea ce privește stigmatizarea femeii prin însemnarea cu litera adulterului. Este foarte interesant cum toți ne așteptăm ca scrierea istoriei să fie una obiectivă (când știm de fapt că nu este), iar în acest caz naratorul face o revizie a perspectivei, manifestând subiectivitate în relatarea evenimentelor.
Tematica este destul de amplă pentru un roman relativ scurt. Temele principale ar fi reprezentarea femeii, religia, istoria, societatea și familia. O altă temă abordată ar fi și cea a iubirii, atât conjugale, cât și extraconjugale. Hawthorne ne dezvăluie sau ne reamintește faptul că religia și litertatea în general, pot cauza efecte dezastruoase asupra omului. Hester este considerată amorală și este denigrată de societate, iar semnul pe care trebuie să-l poarte reamintește persoanelor că trebuie să-și schimbe atitudinea față de ea. Întreaga povară este asumată de ea, lăsând ca bărbatul, cealaltă persoană care ar fi trebuit să fie purtătorul literei stacojii, să nu fie dezvăluit. Răzbunarea și judecata sunt alte două aspecte abordate în roman, subliniind încă o dată povara femeii. Hawthorne creează acest personaj feminin, care este copleșit, marcat social, dar care nu-și pierde instinctul de mamă, ajungând să se nască pentru a doua oară, să aibă un nou scop, după ce are un copil.
Conflictul se manifestă, atât între personajul principal și colectiv, cât și între ea și soțul care dorește să se răzbune. În ceea ce privește conflictul pshihologic, acesta este între dorință și ceea ce este considerat moral din punctul de vedere al societății și religiei.
Nathaniel Hawthorne construiește personaje, dar prin abordarea istorică și prin trasarea conturului personalității, eu consider că personajele sunt reprezentate într-un mod realist. Este trist, dar frumos prezentată problematica istorică, simbolurile folosite de scriitor, iar acea literă marcantă, dăinuie. Finalul este unul șocant, deoarece într-un fel conflictul nu este rezolvat și în acest fel, scriitorul anticipează că această problematică, într-o formă sau alta, va fi nerezolvată și în viitor.
felicitari pentru recenzie
RăspundețiȘtergere