RECENZIE: Casa de sare și amărăciuni de Erin A. Craig
„-Înaltul Marinar spune că Pontus a creat insulele noastre și oamenii de pe ele. A luat sare din valurile oceanului pentru putere. A amestecat-o cu viclenia rechinului-tau și cu frumusețea meduzei-lună. A adăugat fidelitatea căluțului de mare și curiozitatea delfinului-brun. Când creația lui a prins formă - două brațe, două picioare, un cap și o inimă -, Pontus a suflat viață peste ea, făcând primii Oameni din Sare. Așa că, atunci când murim, nu putem fi îngropați sub pământ. Alunecăm înapoi în apă și ajungem acasă.”
„Casa de sare și amărăciuni” are în prim plan lumea Oamenilor din Sare care aparțin ținutul Highmoor și care este dominat de doliu chiar din primele pagini. Incipitul expune protagonista romanului, Annaleigh Thaumas, care se află la înmormântarea surorii ei Eulalie, doar căi de data aceasta sentimentul de déjà vu o copleșește din ce în ce mai tare. Pentru familia Thaumas, drumul spre mausoleu în ultimii ani a început să devină o rutină damnată pentru că înainte erau douăsprezece surori și acum au rămas doar opt. Înainte de Eulalie, familia a trebuit să se împace cu ideea că le-au pierdut pe Ava, Octavia și Elizabeth. Unii reduc situația nefericită a familiei Thaumas la cea a unui blestem, în timp ce alții spun că morțile fetelor sunt ba accidente, ba sinucideri. Annaleigh, aflându-se la o altă înmormântare, un detaliu îi stă pe creier, iar acest lucru o face să creadă că nu există niciun blestem și că moartea surorii ei Eulalie nu a fost un accident. Pe lângă pregnantul nor gri care domină de ceva în familia ei, Annaleigh are o nouă provocare și aceea este integrarea mamei ei vitrege Morella, care nu este deloc familiarizată cu lumea Oamenilor din Sare, dar care reprezintă o amenințare pentru conducerea ținutului.
„Suntem făcuți din Sare, trăim cu Sare și în Sare ne vom întoarce...”
„Niciun priveghi. Nu era un moment în care să le sărbătorești viața. Doliul s-a așternut din nou peste noi ca o a doua piele.”
Casa de sare și amărăciuni pentru mine a fost o experiență magnifică. A reușit să mă surprindă prin atmosfera creată, personaje și acțiune. Cu toate că scriitoarea Erin A. Craig a avut ca sursă de inspirație basmul Cele 12 prințese dansatoare, atmosfera și acțiunea poate fi considerată una de basm, dar misterul, stratul gotic reprezentat de locație, plot sau fantome, scoate romanul din aceasta zonă basmică, fiind din punctul meu de vedere un roman reușit, perfect mai ales pentru adolescenți. Nu mă așteptam să am parte de scene întunecate, aproape de genul horror, în care sunt implicate viziuni sau chiar fantome. Scriitoarea știe când să te surprindă, introducând anumite momente atunci când nu te aștepți și știe să nu se limiteze doar la un anumit spațiu.
Tensiunea este ceva ce s-a jucat cu mine pe tot parcursul romanului, pentru că avem opt surori rămase în viață și voiam cu toată puterea mea să ajung la final și să deslușesc cauzele morților, sperând că nu va mai muri nimeni. Pot doar să vă spun că scriitoarei nu-i este greu să omoare personaje.
Dacă ar fi să aleg o scenă favorită sau ce mi-a plăcut cel mai mult, răspunsul ar fi incipitul romanului. Pe lângă faptul că integrarea cititorului în lumea fantastică este făcută într-un mod abrupt, autoarea reușește să te facă să empatizezi cu personajul principal, Annaleigh, ajungând să suferi alături de ea, să simți cu adevărat toată durerea provocată de acest nor întunecat care dăuinuie asupra familiei. În primele capitole, doliul damnatic al familiei Thaumas este expus cititorului în timpul riturilor de îmormântare, doar că aflăm că înainte de Eulalie au fost și alte surori care au fost răpuse de blestem. Bineînțeles că există mai multe fațete ale acestui blestem și alături de Annaleigh încercăm să ne dăm seama care sunt rădăcinile acestuia sau dacă nu cumva există un făptaș.
A fost o provocare pentru mine să rețin numele tuturor personajelor și să le plasez pe fiecare, pe parcursul firului narativ, dar am mai avut de-a face cu astfel de romane cu multe personaje (așa că am să atașez la finalul postării o listă de personaje). Trebuie să recunosc faptul că m-au fascinat numele lor și dacă aș avea șansa să o întreb pe scriitoare despre originea lor sau ce a inpirat-o, aș întreba-o despre inspirația din spatele numelor Morella și Ligeia, pentru că sunt fascinat de Edgar Allan Poe și sunt curios dacă scrierile acestuia au inspirat-o, în vreun fel, în alegerea numelor.
Teoriile mele în ceea ce privește sursa „blestemului” nu au fost chiar multe. Una din teoriile mele viza un anumit personaj și era destul de twisty, aș putea spune, doar că era prea exagerată pentru segmentul Young Adult. Pot să spun că am fost aproape de adevăr, pentru că nu aș vrea să dau spoilers sau să strivesc misterul cărții, dar scriitoarea reușește foarte bine să ne conducă, sub o tensiune cruntă, spre punctul culminant, iar din punctul meu de vedere totul s-a sfârșit într-un mod tragic, presărat așa puțin cu un segment de final fericit. În ansamblu, acest roman fantasy îl recomand iubitorilor de fantasy, mister, amatorilor de lumi fantastice în care ar vrea să pătrundă.
Mi-aș dori enorm ca Erin A. Craig să extindă acest univers, nu neapărat să continue povestea familiei Thaumas, dar să creeze alte fire narative plasate în același univers fantasy, accentuând poate pe partea mitologică, origini și cultura Oamenilor din Sare, pentru că eu unul am fost foarte intrigat de aceste lucruri.
Lista de personaje (cele douăsprezece fete):
Surorile: Ava, Octavia, Elizabeth, Eulalie, Honor, Mercy, Verity, Ligeia, Rosalie, Lenore, Camille și Annaleigh.
Nota: 10/10
Titlu: Casa de sare și amărăciuni
Autor: Erin A. Craig
Editura: Editura Corint (CorinTeens)
Recenzie: Claudiu
Dupa cum o descrii, pare intereseanta, mi-a starnit interesul.
RăspundețiȘtergereMersi!