RECENZIE: Pacienta tăcută de Alex Michaelides

      Căsnicia Aliciei și a lui Gabriel pare a fi una idilică, ea fiind o pictoriță foarte cunoscută, iar el un fotograf faimos, și cu toate aceastea căsnicia s-a sfârșit cu cinci focuri de armă. Autoritățile au găsit-o vvinovată pe Alicia de  moartea soțului ei, iar controversatul ei autoportret Alcesta, expus în timpul anchetei, pare a fi o confesiune cromatică dură a crimei, pentru că legal vorbind Alicia n-a recunoscut fapta comisă. Misterul dăinuie mai mulți ani pentru că după descoperirea cadavrului, după ce este declarată vinovată de crimă, Alicia rămâne tăcută și instituționalizată într-o clinică din Londra. Câțiva ani mai târziu, Theo este psihoterapeutul care-și asumă rolul de a o  face pe pacienta tăcută să vorbească, dar oare martorul narațiunii este pregătit să afle adevărul?

„Totuși, din când în când mă uitam la Ruth. Și, spre surprinderea mea, în vreme ce asculta ochii i se umpleau de lacrimi. Asta poate fi greu de priceput, însă acele lacrimi nu erau ale sale. Erau ale mele. În acea vreme n-am înțeles. Însă așa funcționează terapia. Un pacient își deleagă sentimentele inacceptabile terapeutului său; iar el păstrează tot ce pacientul se teme să simtă, și simte în locul lui. Și apoi, foarte încet, îi înapoiază sentimentele. Așa cum Ruth mi le-a înapoiat pe ale mele.”

„Simțeam o imensă smerenie și recunoștință pentru fiecare secundă petrecută împreună. Îmi dădeam seama cât de norocos, cât de incredibil de norocos eram să am parte de o astfel de iubire, cât de rară era; și că alții nu erau atât de norocoși. Cei mai mulți dintre pacienții mei nu erau iubiți. Alicia Berenson nu era. E greu de imaginat două femei mai deosebite decât Kathy și Alicia. Kathy mă face să mă gândesc la lumină, căldură, culoare, râsete. Când mă gândesc la Alicia, îmi vin în minte doar adâncime, întuneric, tristeșe. Tăcere.”

     Am citit și auzit păreri înpărțite înainte de lansarea romanului Pacienta tăcută, dar acest lucru nu m-a convins să nu-mi cumpăr cartea atunci când a apărut. Am început romanul într-o după-amiază de duminică și nu mă puteam opri. Felul în care a fost scrisă, la obiect și pe firul narativ al misterului, m-a convins că trebuie să ajung până la final și să deslușesc (sau să încerc) adevărul. „M-a păcălit”, m-a impresionat și m-a șocat. 
     Sunt unele nuanțe ale romanului pe care le-am considerat estetice, cum ar fi rezultatul crimei lui Gabriel transpuns în pictură. Alicia realizează o pictură, un autoportret șocant, pe care îl întitulează Alcesta și ajunge să fie expus publicului după ce Gabriel moare fiind criticată pentru acest lucru, considerând pictura o reprezentare a personalității ei, o „răutate pură”. Tot legat de acest autoportret, se realizează o conexiune între titlul picturii și firul narativ, deoarece Alcesta este titlul unei tragedii  antice în care personajul principal feminin rămâne fără glas, precum Alicia (acest element poate fi considerat o poveste în ramă, adică o poveste într-o poveste).

    Narațiunea este secționată de capitole, în care firul narativ este expus de naratorul principal, Theo, și cel secundar conținut de intrările din jurnalul Aliciei. Mi-a plăcut cum personajul principal este în același timp prezent și absent, având în vedere condiția ei, refuzând să vorbească după crimă, și cum vocea ei a fost readusă prin intrările în jurnal, complementate cu investigația lui Theo și tentativele acestuia de a o face să vorbească. Theo mi s-a părut un personaj ciudat, complex și cu care am empatizat, pentru că și-a arătat și vulnerabilitățile; Theo este un bărbat vulnerabil până la urmă, care încearcă să o facă pe Alicia să vorbească, cu toate că și el are demonii lui.
     Finalul sau twistul romanului pe mine m-a luat pe nepregătite, cu toate că erau niște indicii pe parcursul narațiunii, scenariul final prezentat nu l-am putut anticipa. Eu unul am fost păcălit și m-a făcut să regândesc anumite opinii, sentimente asupra unor personaje și acțiuni. Pacienta tăcută este un thriller care se citește repede. Are ceva ceva artsy și provocator care ridică anumite probleme atunci când vine vorba de latura noastră umană. 

Nota: 10/10 

Titlu: Pacienta tăcută

Autor: Alex Michaelides

Editura: Editura Litera

Recenzie: Claudiu