RECENZIE: Distruge-mă de Tahereh Mafi Recenzie

     Cu reeditarea volumului „Spulberă-mă” în colecția Leda Edge, Editura Corint a inclus la finalul primului volum din seria „Atingerea lui Juliette”, povestioara „Distruge-mă” care ne oferă perspectiva lui Warner după ce este rănit. 
    Scriierea nuvelei lui Warner mi s-a părut dreptățită deoarece ne oferă și o perspectivă nouă asupra „inamicului” lui Juliette. Odată cu aceasta, am descoperit o latură deloc previzibilă a lui Warner, latură care îl face cu mult mai uman decât modul în care ne este prezentat în „Spulberă-mă”, lucru ce a fost unul cât se poate de șocant. Nuvela am găsit-o a fi relatată sub forma unui jurnal secret, bine ferit de ochii curioșilor, în care protajonistul se poate confesa liniștit cu amintiri încă din perioada copilăriei. Astfel, am devenit părtașă la copilăria tristă pe care acesta a avut-o, pentru ca mai apoi să înțeleg mai bine sentimentele pe care Warner le are pentru personajul feminin – într-un mod și mai bine definit – făcându-ma astfel să îl privesc cu ochi diferiți ca până acum. Mi se pare că scrierea nuvelei vine și ca o justificare a tuturor faptelor și acțiunilor pe care el le săvârșește – aflăm de ce Warner alege să o ia pe Juliette alături de el - acest lucru făcându-mă confuză asupră viitoarelor evenimente ce pot avea loc în volumul următor dar și cât se poate de entuziasmată. Elementul de noutate care apare și care a fost suprinzător pentru mine, este apariția tatălui lui Warner, care ne justifică de unde fiul lui moștenește anumite trăsături, dar are puterea să se diferențieze de el prin sentimentele pe care le are pentru Juliette. În toată povestirea am putut observa o altfel de ierarhie– comandantul devenind supus – fiul este de fapt obiedient tatălui său și pentru că Warner nu are curajul să se răzvrătească asupra tatălui său, își revarsă nemulțumirea peste subalternii săi (părerea Simonei).

„M-am condamnat singur la o viață de singurătate, una în care n-am prieteni și nicio altă minte decât a mea în care să trăiesc. Am avut grijă s-ămi clădesc imaginea unui conducător de temut, și am izbândi; nimeni nu-mi va pune la îndoială autoritatea și nici nu va susține o opinie contrară.”

„Eu, la fel ca celelalte marionete din această lume, trebuie să mă supun dorințelor tatălui meu. E un adevăr cu care sunt obligat să mă lupt în fiecare zi: că niciodată n-am fost în stare să-l înfrunt pe omul care are pumnul strâns în jurul coloanei mele vertebrale.”

„Dar există ceva în felul în care mă privește care mă face întotdeauna să mă simt insignifiant, de parcă ea e singura care și-a dat seama că eu sunt întru totul pustiu pe dinăuntru. A găsit fisurile în această cochilie pe care sunt forțat s-o port zi de zi, iar asta mă omoară.”
„Devine tot mai greu. E ca și când există un milion de strigăte captive în pieptul meu dar trebuie să le țin înăuntru fiindcă ce rost are să țipi dacă nu vei fi auzit niciodată și nimeni nu mă va auzi vreodată aici. Nimeni nu mă va mai auzi vreodată.”

Citind „Distruge-mă”, mi-am adus aminte de prima oară când am citim „Spulberă-mă” (prima ediție apărută la Leda) și cât de suspicios eram în legătură cu Warner. Acum, după ce am citit această povestioară, pot să spun că abia aștept să văd ce se întâmplă în volumele următoare, odată ce-am aflat istoria acestui personaj și intențiile sale. Sfatul meu este să citiți această povestioară, să o devorați, pentru că va diminua așteptarea volumului doi care urmează să apară în Septembrie-Octombrie 2018 (părerea lui Claudiu).

Nota: 9.5/10 
Titlu: Distruge-mă (inclusă în ediția Leda Edge „Spulberă-mă)
Autor: Tahereh Mafi 
Editura: Editura Corint (Leda Edge)

Recenzie: Simona și Claudiu