Treceți la conținutul principal

O serie de evenimente nefericite 1: Înneguratul început de Lemony Snicket Recenzie

Puteți comanda romanul  de pe Librăria Online Libris. Găsiți multe cărți de beletristică și aveți transport gratuit acum dacă comandați de cel puțin 30 de lei, dacă nu, plătiți doar 4,99 de lei transportul.

„Dacă vă plac poveștile cu final fericit, atunci poate ar fi mai bine să vă apucați de altă carte. În aceasta, nu doar că lipsește finalul fericit, dar nu există nici măcar un început fericit, iar între început și sfârșit sunt puține momente fericite. 

    O serie de evenimente fericite este o serie de cărți,care te surprinde de la început prin tonul și avertismentul din incipit. Înneguratul început ne introduce în lumea conturată de narator care ne prezintă de la bun început că aceast univers nu va fi unul cu un final fericit și că dacă suntem învățați cu o astfel de poveste, ar trebui să ne oprim din citit și să ne apucăm de o altă carte. Pe mine acest lucru m-a intrigat și mai mult și am riscat, asumându-mi acest avertisment. 
   Primul volum al seriei începe cu dezintegrarea familiei Baudelaire, deoarece părinții pier într-un incendiu. Această nefericită primă informație le este livrată fraților Baudelair (Violet, Klaus și Sunny) prin domnul Poe. Pierderea părinților îi ia prin surprindere pe copii, dar din primul capitol ne dăm seama că sunt mult mai avansați, mult mai maturi pentru vârsta lor. În Violet vedem un mic geniu, un inventator, dar și o persoană de nădejde, deoarece este cea mai mare dintre frați și astfel responsabilitatea în familie este preluată de ea. În Klaus descoperim o enciclopedie vie, un tânăr care este mereu dornic să-și actualizeze informațiile și să găsească soluții. Sunny este mezina ghidușă, care are niște calități „neobișnuite”. Domnul Poe îi mai informează pe orfanii Baudelaire, că fondul de economii pe care părinții lor îl aveau la bancă, poate fi accesibil doar după ce Violet va împlini vârsta majoratului, iar până atunci vor trebui să locuiască în casa unei rude îndepărtate, cea a Contelui Olaf. Plini de speranță că viața lor va putea cândva să revină la normal atunci când se vor reuni cu ruda lor, nefericirea lor devine din ce în ce mai accentuată. Intențiile acestei rude nu sunt binevoitoare, iar orfanii Baudelaire trebuie să scape și de această nenorocire.

„Klaus descoperi că nu-l mai interesau cărțile. Mecanismele din creierul inventiv al lui Violet se opriră. Până și Sunny care era prea micuță să înțeleagă bine ce se petrece, mușca din lucruri cu mai puțin entuziasm.”




„Dacă nu ați fost foarte, dar foarte norocoși, atunci cu siguranță că ați trecut în viață prin momente care v-au făcut să plângeți. Deci dacă nu ați fost foarte, dar foarte norocoși, știți că o porție zdravănă de plâns aduce o oarecare alinare, cu toate că împrejurările nu se schimbă cu nimic Așa s-a întâmplat și cu orfanii Baudelaire. După ce-au plâns întreaga noapte, s-au trezit în zori ca și cum de pe suflet li se luase o greutate uriașă. Știau, firește, că se găseau în aceeași situație îngrozitoare, dar credeau că există o cale de-a mai îndrepta lucrurile.”

Înneguratul început este o carte atipică, cu ton întunecat, inteligent gândit, care te face să vrei să le fii alături orfanilor. Tehnica de narare este una obișnuită, cititorul se simte ca într-un basm, cu o formulă întunecată de incipit. Lumea în care trăiesc orfanii Baudelaire este diferită de cea de basm prin faptul că este accentuat mai mult răul, decât binele, care într-un fel prezintă realitatea vieții. Mi-a plăcut foarte mult cum scriitorul a conturat acest univers ficțional prin prezentarea neromanțată a vieții, creând și un trio de personaje, care îndură foarte multe pentru vârsta lor. 
Tema principală a romanului este familia. Avem motivul orfanului (o temă/motiv din literatura victoriană), nefericirea (o temă prezentată într-un mod gotic). Personajele principale sunt adorabile și-mi place cum din cei trei unul din ei are niște abilități speciale și cum fiecare reprezenta o tipologie. Sunt diferite elemente senzaționale, emoții amplificate de anumite întâmplări, dar per total acest roman prezintă lupta cu nefericirile și tăria lor de caracter. Acest prim volum a apărut în 1999 și mi-aș fi dorit să fi avut ocazia să citesc romanul mult mai devreme. Sunt senzaționale referințele acestei serii și aș putea începe de la numele de familie al orfanilor, care este o referință directă a poetului Charles Baudelaire, iar prezența domnului Poe, a personajului, este ca o umbră a scriitorului american Edgar Allan Poe. Întreg conceptul poate fi o remarcă asupra vieții lui Poe, care și el a avut parte de o serie de nefericiri constante. Sunt nerăbdător să citesc următorul volum și să văd prin ce mai trec frații Baudelaire.

Nota: 10+/10
Titlu: Înneguratul început, volumul 1 din O serie de evenimente nefericite
Autor: Lemony Snicket
Editura: Editura Art, Imprintul Arthur
Recenzie: Claudiu

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Despre finalul Serialului The Vampire Diaries

Cu fiecare serial care se sfârșește mă simt din ce în ce mai secătuit de tinerețe, pentru că serialul de față am inceput să-l urmăresc încă de la primul sezon. Aveam de gând să public această postare exact după ce am vizualizat live episodul, dar nu am reușit să o finalizez din pricina tuturor sentimentelor pe care mi le-a transmis acest episod. Cu acest ultim episod pot confirma că ne-am întors la emoțiile primelor sezoane de aur. Micul joc oferit de Katherine și întoarcerea ei în serial ca antagonistă, pe care nu ai cum sa nu o îndrăgești și s-o urăști în același timp, l-am așteptat de foarte mult timp. Surpriza este că episodul nu a fost previzibil. Nu cred că sunt singurul care bănuia că Bonnie va muri, însă creatorii au ales altceva. Bonnie si-a regăsit încrederea și a salvat orașul împreună cu un alt personaj care a ademenit-o pe Katherine direct în bătaia flăcărilor iadului. Cred că replica ,,fight, love" a lui Enzo ne-au trezit sentimentele, iar când am

De ce mă întrebați?

      Într-adevăr, lumea a luat-o razna și iubirea stă ascunsă printre colțurile lumii, de parcă existența ei ne-ar consuma. Putem fi de acord cu faptul că iubirea nu-i ușoară și că perioada dragostei este nedeterminată, dar dragostea nu este o știință sau vreo boală cu toate că ne putem scrie fiecare o rețetă când apar simptomele: fluturi în stomac, vise, atingeri și priviri pătrunzătoare. Reveria este benefică, dar nu visând la iubire ajungem să avem parte de ea, ci acționând.         Problema oamenilor din prezentul nostru este că nu mai acționează, oamenii nu mai speră și uneori ajung chiar să nu mai viseze. Nu condamn în totalitate această întorsătură pentru că adevărul este în fața ochilor noștri. Chiar și profa mea genială de latină mi-a dat dreptate, când am avut de făcut încă un eseu despre al 99-lea scriitor latin, care vorbea despre iubirea lui. Analizând fragmentele operei, mijloacele stilistice și sentimentele dăinuitoare, am ajuns să termin eseul mai spre seară. Citi