Marile Speranțe de Charles Dickens Recenzie

     

 Universul lui Pip este limitat. Nu și-a cunoscut părinții, dar pietrele de mormânt îi reamintesc că ei au existat, chiar dacă nu are la îndemână nici măcar o fotografie cu ei. Acesta duce o viață crudă alături de sora lui mai mare și soțul ei, Joe. Încă de la început, băiatul ajunge să fie zbuciumat de amenințările unui deținut care evadase și se ascundea de autorități. Viața acestuia capătă noi orizonturi, atunci când Pip este invitat la reședința Domnișoarei Havishan. Pe cât de bogată era această femeie, pe atât de stranie, pentru că avea toate caracteristicile unui cadavru, doar că putea merge și vorbi. Pentru ea, orfanul era o marionetă de joacă pentru fiica ei, Estella, care se comporta după placul mamei ei. Pip nu știe că de vizitele lui profită atât sora lui, cât și misterioasa domnișoară Havishan. Ajuns să aibă anumite ,,speranțe”, viața lui Pip se va schimba radical, fiind pus față în față cu procesul maturizării și realitatea.

,,-Iubește-o, iubește-o, iubește-o! Dacă te încurajează, iubește-o! Dacă te rănește, iubește-o! Dacă îți sfâșie inima în bucăți -și, pe măsură ce va crește și va deveni mai puternică, te va răni și mai adânc - iubește-o, iubește-o!”

„Să-ți spun eu, zise ea, cu aceeași șoaptă grăbită și pătimașă, ce înseamnă adevărata iubire. Înseamnă devotament orb, umilință de sine fără preget, supunere desăvârșită, încredere și credință în pofida ta însuți și în pofida întregii luni, abandon al inimii și sufletului în mâna care le zdrobește...”

Charles Dickens a reușit prin Pip să reflecte o lume uluitoare. Marile Speranțe nu este doar un roman de dragoste, iubirea este doar o verigă dintr-un lanț solid.
Viața socială este bine reflectată, pentru că Pip trăiește sub eticheta orfanului, crescut ca „în palmă” de sora și cumnatul lui, iar viitorul lui este limitat, condiția de fierar fiind una ideala pentru el. Odată cu pășirea lui în locuința Domnișoarei Havishan, în Pip se aprinde o scânteie, o mică mândrie. În cea de-a doua jumătate a romanulul, asistăm la o „metamorfoză” a condiției sociale, pentru că Pip ajunge să trăiască în Londra, depășind granițele primei lui condiții. Se schimbă atât fizic, cât și moral, se comportă urât cu Joe, odată ce are bani și cheltuie fără să gândească.
Primul impact al cititorului cu acest nou personaj este unul puternic, pentru că femeia este văzută de micul orfan ca un cadavru viu. Pentru ea timpul stă în loc. Poartă mereu rochia ei de mireasă, sala în care trebuia să fie un ospăț este atinsă doar de praf și nu a văzut lumina zilei de foarte mulți ani. Toată această suferință concentrată în Domnișoara Havishan vrea să se îndrepte către Pip, prin fiica ei adoptată, Estella. Domnișoara Havishan este o metaforă a suferinței răzbunătoare, care în final se deconstruiește. Prin acest roman, Charles Dickens prezintă realitatea lumii victoriene, prin descrierea Londrei și a vieții sociale prezentând toate clasele ( cele de jos, cele mediane și cele de sus).
A trecut mai bine de un secol de când acest roman a fost publicat și mai avem întrebări, la care nu găsim un răspuns sigur. După întâlnirea cu Magwitch, Pip trebuie să-i aducă acestuia mâncare, dar nu știm de ce acesta alege să-i aducă exact acea plăcintă, care se făcea destul de rar. Empatizează cu prizonierul, știe că poate ajunge și el la un moment dat, un infractor? Poate?! 
În ceea ce privește finalul romanului, se simte că nu a fost prima alegere a scriitorului și dacă privim în trecut, ajungem la concluzia că alegerea lui a fost făcută pentru cititori.


Nota: 10+/10
Titlul: Marile Speranțe
Autor: Charles Dickens
Editura: Editura Leda
Recenzie: Claudiu