Infernul lui Gabriel de Sylvain Reynard Recenzie

    Julia Mitchell și-a început masterul cu stângul la Universitatea din Toronto. Temele cursurilor nu sunt o problemă pentru ea, pentru că are o pasiune pentru limba italiană și vrea să se specializeze în opera lui Dante. Problema adevărată a Juliei este profesorul ei de la universitate, Gabriel Emerson. Crud,  autoritar, tânăra de douăzeci și trei de ani este intimidată de el și nu poate să fie ea însăși în timpul cursurilor. Lucrurile pentru ea nu s-au simplificat, ba din contră, ajunge să fie departe de prieteni, familie și trebuie să se acomodeze într-un oraș nou. În Canada are doar un singur prieten, care este și colegul ei de facultate, iar acesta începe să fie atrasă de ea. Profesorul Emerson se pare că este învăluit de mister, dar printr-un mic gest făcut din milă, acesta ajunge s-o cunoască mai bine pe studenta lui și nici n-are idee, că de fapt, aceștia se cunosc de ceva vreme. Nu i-a atras atenția pentru că până la urmă era profesorul ei orice-ar spune, dar Julia a apucat să-i cunoască foarte bine familia. Obiceiurile lui Gabriel sunt atipice și se poartă de parcă ar fi condamnat să ajungă în iad, orice-ar face. Ideea de izbăvire nu i-a trecut vreodată prin minte, dar întâlnind-o pe Julia își aduce aminte că undeva, cândva, viața lui nu mai era o povară.

"Într-o fracțiune de secundă, o năpădi un val uriaș de tristețe și se ocărî pentru că gustase cu atâta amar de vreme în urmă din ceva ce nu va mai putea avea vreodată. Căci, odată ce cunoscuse acel gust, totul era pierdut. Gustul mărului era cunoașterea în sine și acum o știa."

"N-am de gând să te mistui, dar n-o să te mint spunându-ți că nu mă atrage lumina ta. Dacă eu sunt întunericul, atunci tu ești lumina stelelor."

"În filosofia dantească, pofta trupească e o iubire rătăcită, dar totuși un fel de iubire. Din acest motiv, e cel mai puțin grav din cele șapte păcate mortale și de aceea Dante plasează cercul păcătoșilor din dragoste chiar sub Limb. Pofta trupească derivă din cea mai înaltă din plăcerile pământești...(...) Sexul trebuie înțeles în adevărata sa natură, ca fiind ceva nu doar fizic, ci și spiritual -contopirea extatică a două ființe, cu trup și suflet, menită să reflecte bucuria și extazul contopirii cu divinitatea în Paradis. Două trupuri unite de plăcere. Două suflete unite de legătura dintre trupuri și de dăruirea entuziastă, altruistă, deplină, a sinelui."

Draga mea Julianne,
Dacă vrei să știi ce simt pentru tine,
întreabă-mă.
Al tău,
Gabriel.

     În romanul Infernul lui Gabriel se vorbește despre urmări, păcat, pasiune, dragoste, sex și cum să scapi din propriul infern. Povestea de dragoste este una puternică și conturată, iar în doar cele câteva sute de pagini ajungi să cunoști destul de bine personajele. Mă gândeam că autorul o să mă facă să aștept mult mai mult să aflu despre trecutul celor doi, dar în primul volum ajungi să cunoști destul de bine personajele principale. Infernul lui Gabriel este primul volum dintr-o trilogie care la început a fost la fel ca și Fifty Shades (Cele cincizeci de umbre), un fanfic. Romanul de față este mult mai diferit, pentru că opera lui Dante influențează foarte mult romanul, făcându-se de multe ori trimitere la Dante, chiar și la construcția personajelor (simetria Julia-Beatrice, Gabriel-Dante). În altă ordine de idei, romanul a fost scris de un bărbat, iar narațiunea este la persoana a III-a, atmosfera fiind alta. Singura asemănare, între romanul lui E. L. James și Sylvain Reynard, ar fi că Julia, din cauza unor probleme destul de serioase, n-a ajuns să aibă o experiență sexuală, iar Gabriel este un bărbat irezistibil pentru ea și alte personaje.
     Titlul romanului face trimitere la opera lui Dante și automat la personajul principal, Gabriel Emerson. Infernul îl poate caracteriza pe Gabriel, pentru că zi de zi se confruntă cu propriul infern. Mi-a plăcut romanul pentru că la început totul este comun și odată ce avansezi în lectură, îți dai seama că scriitorul n-a vrut să scrie despre încă o iubire interzisă. Se poate să scrii un roman în care pasiunea, focul iubirii și al poftei trupești să fie atât de mare, dar fără să conțină multe scene explicite? Da! Romanul dă dovadă de seriozitate, maturitate și acest lucru îl distanțează atât de seria Crossfire, cât și de Fifty shades, în care scenele explicite sunt mult mai multe. Gabriel este un personaj impresionant, întunecat și misterios. Crede că nimic și nimeni nu-l mai poate salva, că tot ce s-a întâmplat în trecut îl face să intre și mai mult în pământ și crede cu adevărat că va ajunge în infern. După ce-am terminat romanul m-am gândit la relația celor doi, la trecutul amândurora, dar cel mai mult m-am gândit la scopul seriei, care este de fapt găsirea unei soluții, evadarea fiecăruia din propriul infern.