Vă puteți abona să primiți postările prin e-mail

1/20/2014

Filmul Her Recenzie

-Faceți cunoștință cu primul sistem de operare din lume cu intelingență artificială. Am dori să vă adresăm câteva întrebări.
-Bine.
-Suneți o persoană socială sau antisocială?
-Cred că nu am socializat de ceva vreme. (...)
-Bună, sunt aici.
-Bună...
-Hei, numele meu este Samantha. 
   
      Sperați la un viitor optimist sau sunteți pesimiști? Cert este că multă lume nu mai știe ce e aceea socializarea, interacțiunea adevărată sau iubirea, dar poate o persoană să fie înlocuită de un sistem de operare cu inteligență artificială? Filmul nominalizat la oscar explorează această idee de idilă într-un nu foarte departe viitor. Theodore a reușit să îmbine munca cu plăcerea și trăiește din acest lucru datorită talentului de a transpune sentimentele pe o bucată de hârtie (ce-i drept virtuală, sau chiar e-mail). Întorcându-se acasă își aduce aminte că e singur, chiar dacă n-ar trebui pentru că în acte încă este însurat. N-a putut să treacă peste despărțirea lui încât să semneze hârtiile de divorț.Totul se schimbă până remarcă reclama noului sistem OS. Samantha este un sistem de operare cu o inteligență artificială care îi este alături. Încet, încet cu ajutorul ei Theodore ajunge să-și vindece rănile. 
    Nu sunt de acord cu această idee de a avea relație cu o aplicație, sistem sau chiar robot. Mi se pare absurdă, dar ceva m-a făcut să-mi doresc să văd filmul atunci când am văzut pentru prima dată trailerul. Mă bucur că acel ceva m-a convins și am reușit să vizionez acest film, chiar de două ori. În primul rând titlul este simplu, frumos, Ea. Cred că punctul forte al filmului este că totul e bine gândit și totul decurge într-un stil care putea fi monoton, dar n-a fost cazul. Este foarte interesantă această viziune a regizorului, filmul este frumos realizat cu scene memorabile greu de imaginat (v-ați gândit vreodată că în viitor ar putea exista o astfel de relație și că cineva ar putea ieși la o întâlnire cu un sistem asemenea unui miniIpad?) Povestea de iubire, chiar dacă pare absurdă la început, pare credibilă. Cel mai interesant lucru mi s-au părut certurile și faptul că sistemul de operare dorea să devină om, iar Theodore încerca cum putea să-i redea imagini din lumea reală. Mesajul din final a fost frumos conturat, mă așteptam la un astfel de final. La ce nu mă așteptam erau motivele despărțirii celor doi, pentru că într-un fel greșeala Samanthei a fost chiar umană. Nu putem să fim iubim decât omenește. Nu putem să avem o relație cu o voce, o imagine născocită în creierul nostru, ai nevoie de o iubire adevărată pe care o poți găsi doar în persoana de lângă tine. Dacă vă întrebați cine o interpretează pe Samantha (adică.. vocea) este inegalabila Scarlett Johansson. Vă recomand acest film cu mare căldură. Pe mine m-a pus pe gânduri, m-a făcut să zâmbesc, m-a emoționat, mai ales scena de mai jos (aveți citatul).

"-Simți în clipa asta că sunt acolo cu tine?
-Da, simt.
-De ce mă părăsești?

-E ca și cum scriu o carte și este o carte de care sunt îndrăgostită nebunește, dar acum o scriu încet, încât cuvintele sunt despărțite și spațiile dintre ele sunt aproape infinite. Încă îți simt prezența și cuvintele poveștii noastre, dar acum mă regăsesc în acest spațiu nesfârșit. E un spațiu care nu ține de lumii fizice; este locul unde ajung toate lucrurile de care nu știam că există. Te iubesc atât de mult, dar acesta este locul în care mă aflu acum și e ceea ce sunt. Și am nevoie să mă lași să plec. La fel de mult cât aș vrea să rămân, nu mai pot trăi în cartea ta.

-Unde pleci?
-Locul ar fi greu de explicat. Dar dacă ajungi acolo, vino și găsește-mă. Nimic nu ne va sta în cale."



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Persoane interesate