RECENZIE: Jocul lui Gerald de Stephen King Recenzie
Aveam în plan să citesc „Jocul lui Gerald” de când aflasem că Netflix urma să lanseze adaptarea lor și voiam să fiu pregătit, cu temele făcute, înainte să vizionez filmul. Am amânat foarte mult timp romanul și nu am vrut să văd filmul, dar într-adevăr am văzut trailerulși acum spre finalul anului 2019 am prins „curaj”.
„Jocul lui Gerald” este un joc în interiorul altui joc, o experiență inconfortabilă realizată prin tragicul situației, dar și prin proiecția problemei sociale în legătură cu rolul femeii în lume. Ceea ce trebuia să fie pentru Jessie o nouă încercare de a reîntrăgi relația ei cu soțul, devine un adevărat coșmar. Gerald își plănuise cu totul altceva în casa lor de vacanță, nu doar o partidă de sex presărată cu ideea că Jessie era încătușată de pat, ci o răzbunare impulsivă, dezvăluindu-și adevărata natură. Femeia realizează că planul soțului ei nu include nici sex, nici dragoste și încearcă din răsputeri să scape din coșmarul proiectat în fața ochilor. Gerald nu reușește să-și agreseze sexual soția, însă pentru Jessie adevăratul coșmar abia începe. Se trezește singură, încătușată de pat și realizează că sunt mari șansele să nu supraviețuiască.
„Eclipsa totală a durat cam un minut, Jessie. Doar în mintea ta a durat mult mai mult.”
„Și, în fond, amintirile nu ucid. Cătușele, da. Cătușele care o țineau prizonieră o puteau omorî. Dar nu și amintirile, oricât de dureroase ar fi fost.”
Dacă citești un roman de-al lui Stephen King de o mie de pagini sau unul de trei sute de pagini, efectul e același. La concluzia aceasta am ajuns după ce am citit „Jocul lui Gerald”, care face parte din categoria cărților cu mai puține pagini. Am trecut prin multe citind acest roman. Poate fi citit acum cu alți ochi (sau chiar cu aceiași ochi, dacă îl citiți veți înțelege), având în vedere că trăim acum într-o nouă perioadă, cu mișcarea #MeToo. Povestea lui Jessie proiectează un destin tragic care din păcate a fost trăit și este retrăit de multe femei, pentru că protagonista romanului a fost încătușată întreaga viață de doi bărbați. Trauma ei este omniprezentă, iar mariajul n-o ajută, ci îi accentuează starea, având în vedere că sexul e tot ce-l preocupă pe soțul ei, în timp ce ea este încătușată.
„Jocul lui Gerald” este un roman complex cu un singur personaj - în mare parte - (cu mici excepții), care îndură întregul scenariu, iar noi ca cititori asistăm la acest joc erotic transformat într-o luptă pentru supraviețuire în care șansele sunt minime. Căsnicia este transformată în abuz, copilăria într-un coșmar, iar încătușarea ei de pat o face să se întâlnească cu moartea. Tematica romanului este amplă, trecutul fiind sursa principală a personajului feminin în ceea ce privește suferința. Trecutul își conturează și o cromatică, roșul dominând în mintea lui Jessie pentru că trauma ei a început în timpul unei eclipse. Cu toate că se află în pat, momentul acela din copilărie o bântuie și nu poate decât să-l retrăiască alături de Gerald.
Publicat în 1992, romanul surprinde și prin felul în care toată istoria acestei femei este pusă într-un cadru paranormal; Jessie crede că e singură, dar de fapt nu este, iae modul în care totul este prezentat spre deznodământ, este cu adevărat șocant. Romanul se bazează mult pe introspecție și prin reluarea trecutului și sunt unele momente pe care Jessie nu le leagă și odată cu noi, cititorii, protagonista face diferite conexiuni și realizează că rolul ei în lume nu înseamnă să fie încătușată de trecut, de o verighetă sau chiar de pat, ca un obiect.
Nota: 10+/10
„Eclipsa totală a durat cam un minut, Jessie. Doar în mintea ta a durat mult mai mult.”
„Și, în fond, amintirile nu ucid. Cătușele, da. Cătușele care o țineau prizonieră o puteau omorî. Dar nu și amintirile, oricât de dureroase ar fi fost.”
Dacă citești un roman de-al lui Stephen King de o mie de pagini sau unul de trei sute de pagini, efectul e același. La concluzia aceasta am ajuns după ce am citit „Jocul lui Gerald”, care face parte din categoria cărților cu mai puține pagini. Am trecut prin multe citind acest roman. Poate fi citit acum cu alți ochi (sau chiar cu aceiași ochi, dacă îl citiți veți înțelege), având în vedere că trăim acum într-o nouă perioadă, cu mișcarea #MeToo. Povestea lui Jessie proiectează un destin tragic care din păcate a fost trăit și este retrăit de multe femei, pentru că protagonista romanului a fost încătușată întreaga viață de doi bărbați. Trauma ei este omniprezentă, iar mariajul n-o ajută, ci îi accentuează starea, având în vedere că sexul e tot ce-l preocupă pe soțul ei, în timp ce ea este încătușată.
„Jocul lui Gerald” este un roman complex cu un singur personaj - în mare parte - (cu mici excepții), care îndură întregul scenariu, iar noi ca cititori asistăm la acest joc erotic transformat într-o luptă pentru supraviețuire în care șansele sunt minime. Căsnicia este transformată în abuz, copilăria într-un coșmar, iar încătușarea ei de pat o face să se întâlnească cu moartea. Tematica romanului este amplă, trecutul fiind sursa principală a personajului feminin în ceea ce privește suferința. Trecutul își conturează și o cromatică, roșul dominând în mintea lui Jessie pentru că trauma ei a început în timpul unei eclipse. Cu toate că se află în pat, momentul acela din copilărie o bântuie și nu poate decât să-l retrăiască alături de Gerald.
Publicat în 1992, romanul surprinde și prin felul în care toată istoria acestei femei este pusă într-un cadru paranormal; Jessie crede că e singură, dar de fapt nu este, iae modul în care totul este prezentat spre deznodământ, este cu adevărat șocant. Romanul se bazează mult pe introspecție și prin reluarea trecutului și sunt unele momente pe care Jessie nu le leagă și odată cu noi, cititorii, protagonista face diferite conexiuni și realizează că rolul ei în lume nu înseamnă să fie încătușată de trecut, de o verighetă sau chiar de pat, ca un obiect.
Nota: 10+/10
Titlu: Jocul lui Gerald
Autor: Stephen King
Editura: Editura Nemira
Recenzie: Claudiu
Comentarii
Trimiteți un comentariu