Cu o preferință exclusivă pentru literatura young-adult și genul fantasy, Maria Dahvana Headley nu face rabat în ale explora intens în cele două volume Magonia și Aeria. Autoarea ne descrie odată cu volumul I, Magonia, o lume fantastică, desprinsă dintr-o lume feerică, greu de imaginat - ce ni se prezintă în opoziție față de cel al spațiului terestru, cu care suntem mult mai obișnuiți.
Firul narativ prezentat se descrie inițial relativ simplu, facem cunoștiință cu protagonista Aza - o adolescentă a cărei boală reprezintă o enigmă totală: o formă rară de astm, ce nu îi permite acesteia să respire în mod normal. În ciuda numeroaselor crize astmice și a situațiilor limită, Aza este un copil normal, urmează cursurile unui liceu și încearcă să-și trăiască viața de adolescent într-un mod adecvat vârstei pe care o are, socializând și bucârâdu-se cât mai mult de ceea ce are.
Personajul ne este ilustrat în două condiții total opuse, stări ce îi sunt induse de locurile în care se află. Practic, se produce un transfer de energie, pe care o locul o posedă, către protanista noastră. Această condiție precară de sănătate devine nulă în momentul în care Aza, ajunge pe Magonia, acolo unde pentru prima oară poate respira în voie, fără vreun ajutor medical. Practic, boala devine modalitatea de cunoaștere și de explorare a unei noi lumi. Deși, prin condiția ei Aza pare slăbită de puteri și lipsită de aparare la început, atunci când pășește pe Magonia devine hotărâtă și-și descoperă o forță menită să salveze vieți.
Spațiul de pe nava Magoniei ne este descris în totală opoziție cu cel terestru, atât prin aspect, atmosferă cât și prin efectul pe care îl creează asupra protagonistei. El devine benefic și prielnic pentru ea, este un spațiu al reveriilor, feeeric - asemănător cu cel pe care copii îl proiectează în copilărie. Deși este un loc fantasctic, este greu de concretizat în imagini veosimile, comune cu realitate apropiată nouă. Și vom afla mult mai bine cum funcționează acest spațiu atunci când un război izbucnește între Magonia și Pământ. Singura care acum cunoaște ambele universuri în detaliu este Aza, ea devenind dintr-o fire slăbită și bolnavă în eroina care va trebui să-și salveze prietenii, familie și implicit pe toți pământenii.
„Dar am văzut și am auzit mulți oameni plini de atâtă prostie și nebuni de nătângi ce erau, încât ei cred și spun că există un regat numit Magonia, unde cerul este marea și unde corăbiile plutesc pe nouri. În corăbiile acestea sunt adunate recoltele stricate de grindină și de furtuni. Marinarii din văzduh îi plătesc pe făcătorii de furtuni și astfel ne sunt luate grânele.”
„Sunt cel mai aproape de pământ după multă vreme. Cât de mult, mai precis, Aza? Mi se pare o veșnicie . Nu mai aparțin de lumea de jos. Dar, de fapt, niciodată n-am aparținut de lumea de jos. Pe pământ, niciodată nu am putut controla ceva, nici măcar corpul meu. Dar aici sunt importantă. Aici sunt singura capabilă să fac asta - lucrul cel mai greu - acel lucru care îmi va salva poporul. Și trebuie s-o fac acum. Îmi imaginez iar planetele aeriene în cerurile magoniene, câmpurile întregi. Nimeni nu mai flămânzește. Nimeni nu mai moare.”
Romanul este dominat de emoție pură prin nararea dramei Azei, pentru ca pe parcurs să descoperim și temele prieteniei și a iubirii. Un pic derutant a fost ritmul lecturii, care este sacadat, din cauza fragmentelor scurte, din fiecare capitol. Însă acestui artificiu i-am găsit un corespondent în ritmul respirației personajului principal, cu care se sincronizează. În rest, povestea mi s-a părut deosebită prin latura fatastică, care ne transpune într-o lume asemănătoare cu cea de basm, unde orice lucru devine posibil. Autoarea reușeste să-l facă pe cititor să empatizeze puternic cu Aza și să îl atragă în tabară acesteia. Dominată de fantasy, primul volum este plin de sensibilitate ilustrată prin condiția protagonostei, dar și de dorința de a merge mai departe, de a învinge și într-un final în a supraviețui în locul căruia aparțiii.
Romanul este dominat de emoție pură prin nararea dramei Azei, pentru ca pe parcurs să descoperim și temele prieteniei și a iubirii. Un pic derutant a fost ritmul lecturii, care este sacadat, din cauza fragmentelor scurte, din fiecare capitol. Însă acestui artificiu i-am găsit un corespondent în ritmul respirației personajului principal, cu care se sincronizează. În rest, povestea mi s-a părut deosebită prin latura fatastică, care ne transpune într-o lume asemănătoare cu cea de basm, unde orice lucru devine posibil. Autoarea reușeste să-l facă pe cititor să empatizeze puternic cu Aza și să îl atragă în tabară acesteia. Dominată de fantasy, primul volum este plin de sensibilitate ilustrată prin condiția protagonostei, dar și de dorința de a merge mai departe, de a învinge și într-un final în a supraviețui în locul căruia aparțiii.
Nota: 9/10Titlu: Magonia
Autor: Maria Dahvana Headley
Editura: Editura Corint (Leda Edge)
Recenzie: Simona
Comentarii
Trimiteți un comentariu