Treceți la conținutul principal

RECENZIE: Daisy Jones & The Six de Taylor Jenkins Reid

Nu sunt o muză.
Eu sunt acel cineva.
Sfârșitul nenorocitei ăsteia de povești!

       Romanul Daisy Jones & The Six este o reconstituire a evenimentelor și cauzelor care au condus la înființarea unei trupe rock de succes, care s-a destrămat la puțin timp după turneul lor mondian. Romanul ia forma unui tell-all, fiecare membru fiind intervievat de autoare. Cu toate că totul poate părea ca un transcript, scriitoarea reușește să împartă romanul într-un mod inteligent, oferind topicuri și nu întrebări, iar fiecare membru își expune propria viziune. Mie unul mi-a plăcut teribil de mult structura pentru că într-un fel mi-a amintit de fluxul conștiinței, o tehnică abordată de moderniști. Nota autoarei, recunosc, m-a păcălit la început pentru că m-a făcut să cred că această trupă chiar a existat și sunt anumite aspecte, detalii care duc spre această veridicitate a poveștii (eu unul am rămas surprins că întreg albumul trupei este atașat la finalul cărții), ceea ce m-a făcut să iubesc și mai mult întreaga poveste. Dacă ar fi să descriu cât mai succint romanul ar fi sex, droguri, iubire și rock 'n' roll. Romanul pune în balanță părțile bune și părțile mai puțin bune ale faimei, cât și a compromisurilor pe care artiști aceștia le fac pentru a ajunge cât mai aproape de apogeul carierei. The Six era un grup muzical care-l avea ca solist pe Billy Dunne, iar Daisy era o cântăreață senzațională cu un talent, doar că la fel ca în cazul grupului The Six, niciunul nu avea succesul dorit. Trupei parcă le lipsea ceva, iar Daisy Jones nu era luată în serios, până când producătorii s-au gândit să-i pună să colaboreze. Au început să aibă un succes moderat, iar mai apoi asccesiunea a fost inevitabilă pentru că muzical vorbind erau extraordinar, doar că ceea ce se întâmpla în culise era total opusul. Intrigi, droguri, certuri și problemele vieții de adult conturează adevăratele motive ale despărțirii grupului rock.

„Am învățat despre sex și dragoste pe pielea mea. Că bărbații iau ce vor și nu simt că ar avea vreo responsabilitate, că unii oameni nu vor decât o bucată din tine.”

„Oamenii spun că viața merge înainte, dar nu-ți spun că uneori se oprește, doar pentru tine. Doar pentru tine și iubita ta. Lumea încetează să se mai învârtă și vă lasă pe voi doi zăcând acolo. Așa de simți, cel puțin. Câteodată. Dacă ai noroc.”

„Acum nu mai cred în suflete pereche și nu mai caut nimic, dar, dacă ar fi să cred în ele, aș zice că sufletul tău pereche este un om care are toate lucrurile pe care tu nu le ai, dar care are nevoie de tot ce ai tu. Nu cineva care suferă din cauza acelorași lucruri ca tine.”


„Femeile te zdrobesc, știi? Cred că toți îi facem pe ceilalți să sufere, dar femeile par mereu să se ridice la loc, ai remarcat asta vreodată? Femeile sunt mereu în picioare.”

„E amuzant. La început, cred că începi să te droghezi ca să-ți amorțești sentimentele, să fugi de ele, dar, după o vreme, îți dai seama că drogurile sunt cele care-ți fac viața de neconceput, ele îți intensifică toate sentimentele pe care lei ai. Te fac să suferi mai mult când ai inima frântă, îți sporesc momentele bune. Așa că, atunci când le limitezi, începi să te simți cu adevărat ca și cum redescoperi sănătatea mintală. Și când îți redescoperi sănătatea, e doar o chestiune de timp până începi să înțelegi de ce voiai să scapi de ea de la început.”


Daisy Jones & The Six m-a suprins prin tehnica narativă modernă (cea de interviu) și prin veridicitatea prin care s-a transmis povestea, pentru că sunt multe elemente la bun început care te fac să te îndoiești de faptul că e ficțiune; sunt tot felul de elemente care fac povestea autentică, cum e atașarea cântecelor transcrise la sfârșit, stilul de viață prezentat care pare chiar desprins din instoriile unei trupe.
Povestea trupei m-a făcut să visez, m-a făcut să-mi fie și mai mult dor de concerte, să-mi văd trupele preferate live și cum de multă vreme acest lucru nu este realizabil, pentru mine scriitoarea mi-a hrănit acest dor. Romanul este unul de inițiere, dar și despre iubire, pentru că există aceste scenarii amoroase cu mai multe reprezentații. Când vine vorba despre inițiere, la fel există mai multe nuanțe, inițiere în dragoste, în viața de adult cu toate fațetele ei. Romanul este unul spumos, pentru că arată toate aspectele din culisele unei trupe de la vicii și rivalități, până la conflicte. Acest roman m-a convins că trebuie să citesc și celelalte romane ale scriitoarei.

Nota: 10+/10 
Titlu: Daisy Jones & The Six 
Autor: Taylor Jenkins Reid
Editura: Leda Bazaar (Editura Corint)
Recenzie: Claudiu









Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Despre finalul Serialului The Vampire Diaries

Cu fiecare serial care se sfârșește mă simt din ce în ce mai secătuit de tinerețe, pentru că serialul de față am inceput să-l urmăresc încă de la primul sezon. Aveam de gând să public această postare exact după ce am vizualizat live episodul, dar nu am reușit să o finalizez din pricina tuturor sentimentelor pe care mi le-a transmis acest episod. Cu acest ultim episod pot confirma că ne-am întors la emoțiile primelor sezoane de aur. Micul joc oferit de Katherine și întoarcerea ei în serial ca antagonistă, pe care nu ai cum sa nu o îndrăgești și s-o urăști în același timp, l-am așteptat de foarte mult timp. Surpriza este că episodul nu a fost previzibil. Nu cred că sunt singurul care bănuia că Bonnie va muri, însă creatorii au ales altceva. Bonnie si-a regăsit încrederea și a salvat orașul împreună cu un alt personaj care a ademenit-o pe Katherine direct în bătaia flăcărilor iadului. Cred că replica ,,fight, love" a lui Enzo ne-au trezit sentimentele, iar când am

O serie de evenimente nefericite 1: Înneguratul început de Lemony Snicket Recenzie

Puteți comanda  romanul    de pe  Librăria Online Libris . Găsiți multe  c ărți de beletristică   și aveți transport gratuit acum dacă comandați de cel puțin 30 de lei, dacă nu, plătiți doar 4,99 de lei transportul. „Dacă vă plac poveștile cu final fericit, atunci poate ar fi mai bine să vă apucați de altă carte. În aceasta, nu doar că lipsește finalul fericit, dar nu există nici măcar un început fericit, iar între început și sfârșit sunt puține momente fericite.      O serie de evenimente fericite este o serie de cărți,care te surprinde de la început prin tonul și avertismentul din incipit. Înneguratul început ne introduce în lumea conturată de narator care ne prezintă de la bun început că aceast univers nu va fi unul cu un final fericit și că dacă suntem învățați cu o astfel de poveste, ar trebui să ne oprim din citit și să ne apucăm de o altă carte. Pe mine acest lucru m-a intrigat și mai mult și am riscat, asumându-mi acest avertisment.     Primul volum al seriei începe

De ce mă întrebați?

      Într-adevăr, lumea a luat-o razna și iubirea stă ascunsă printre colțurile lumii, de parcă existența ei ne-ar consuma. Putem fi de acord cu faptul că iubirea nu-i ușoară și că perioada dragostei este nedeterminată, dar dragostea nu este o știință sau vreo boală cu toate că ne putem scrie fiecare o rețetă când apar simptomele: fluturi în stomac, vise, atingeri și priviri pătrunzătoare. Reveria este benefică, dar nu visând la iubire ajungem să avem parte de ea, ci acționând.         Problema oamenilor din prezentul nostru este că nu mai acționează, oamenii nu mai speră și uneori ajung chiar să nu mai viseze. Nu condamn în totalitate această întorsătură pentru că adevărul este în fața ochilor noștri. Chiar și profa mea genială de latină mi-a dat dreptate, când am avut de făcut încă un eseu despre al 99-lea scriitor latin, care vorbea despre iubirea lui. Analizând fragmentele operei, mijloacele stilistice și sentimentele dăinuitoare, am ajuns să termin eseul mai spre seară. Citi