Challenger Deep de Neal Shusterman Recenzie
Ce se ascunde dincolo de această copertă misterioasă? O poveste și mai misterioasă, desfășurată pe două planuri, în care te adâncești din ce în ce mai mult pentru a dezlega „haosul” narațiunii. Caden se află între două lumi, una ar fi cea neobișnuită, cu elemente desprinse de realitate și lumea la care se întoarce, realitatea înconjurată de familie și prieteni. Pe parcursul lecturii m-am izbit de aceste două lumi, dorind din ce în ce mai mult să aflu ce se întâmplă de fapt în roman, iar de la jumătatea cărții mi-am dat seama ce rost a avut narațiunea pur și simplu am fost copleșit. Întreg planul narativ ireal joacă rolul unei metafore care în același timp nu este o metaforă, fiindcă avem de-a face cu o condiție. Călătoria pe vas, nu este doar o imaginație inițiată de voința adolescentului, ci cu totul altceva. Pentru o lectură profundă, surprinzătoare v-aș recomanda să nu citiți detalii despre roman înainte de lecturarea acestuia, pentru că vă va strică impactul pe care îl veți avea pe parcurs.
Tălpile mele stau pe sol sigur și stabil, dar asta e o iluzie. Avem casa noastră, corect? Nu chiar, fiindcă e de fapt a băncii., până achităm ipoteca. Așa că avem...ce? Terenul? Greșit din nou, deoarece avem drept de proprietate numai pe pământul pe care se află casa, nu și mineralele din subsol. Și ce înseamnă minerale? Tot ce e sub pământ. Practic, dacă e prețios sau va avea valoare într-o bună zi, nu e al nostru. Noi deținem doar ce e lipsit de valoare.
-Privește în abis și avisul de va privi, zice papagalul.
-Să sperăm că abisul nu va vedea nimic interesant.
Am alunecat și am căzut. Aici ar fi trebuit să mi se sfârșească nefericita existență, dar cineva m-a prins de o mână și mă ține strâns în timp ce mă bălăngănesc deasupra abisului.
Mă aflu într-o cumpănă când vine vorba despre acest roman, deoarece nu este un subiect ușor de abordat. Te adâncești în poveste la fel de mult cum se adâncește personajul în condiția lui. „Challenger Deep” este o lectură surprinzătoare, care mi-a dat de gândit la fel de mult precum alte romane cum ar fi cele semnate de Virginia Woolf sau cele contemporane cum ar fi Cele treisprezece motive sau Toate acele locuri minunate. Mi-a plăcut foarte mult transferul emoțiilor, pentru că cititorul ajunge să fie la fel de confuz precum protagonistul cărții, având în vedere că nu putem să punem în legătură cele două lumi, iar cel care lecturează devine curios de semnificația acestor două planuri.
Citind din ce în ce mai mult, mi-am dat seama de ce se întâmplă, iar rezultatul este unul sfâșietor, pentru că ceea ce vede Caden este o manifestare a unei boli mintale. Urmările te șochează și ajungi să te întrebi dacă toți oamenii conștientizează de prezența acestei afecțiuni, subliniind manifestarea imprevizibilă a vieții. Recomand acest roman pentru stratul aparent metaforic pe care cititorul îl va simți de la bun început, realizând mai apoi că acea metaforă este la fel de concretă precum realitatea și pentru mesajul transmis, atenționând încă o dată
Tălpile mele stau pe sol sigur și stabil, dar asta e o iluzie. Avem casa noastră, corect? Nu chiar, fiindcă e de fapt a băncii., până achităm ipoteca. Așa că avem...ce? Terenul? Greșit din nou, deoarece avem drept de proprietate numai pe pământul pe care se află casa, nu și mineralele din subsol. Și ce înseamnă minerale? Tot ce e sub pământ. Practic, dacă e prețios sau va avea valoare într-o bună zi, nu e al nostru. Noi deținem doar ce e lipsit de valoare.
-Privește în abis și avisul de va privi, zice papagalul.
-Să sperăm că abisul nu va vedea nimic interesant.
Am alunecat și am căzut. Aici ar fi trebuit să mi se sfârșească nefericita existență, dar cineva m-a prins de o mână și mă ține strâns în timp ce mă bălăngănesc deasupra abisului.
Mă aflu într-o cumpănă când vine vorba despre acest roman, deoarece nu este un subiect ușor de abordat. Te adâncești în poveste la fel de mult cum se adâncește personajul în condiția lui. „Challenger Deep” este o lectură surprinzătoare, care mi-a dat de gândit la fel de mult precum alte romane cum ar fi cele semnate de Virginia Woolf sau cele contemporane cum ar fi Cele treisprezece motive sau Toate acele locuri minunate. Mi-a plăcut foarte mult transferul emoțiilor, pentru că cititorul ajunge să fie la fel de confuz precum protagonistul cărții, având în vedere că nu putem să punem în legătură cele două lumi, iar cel care lecturează devine curios de semnificația acestor două planuri.
Citind din ce în ce mai mult, mi-am dat seama de ce se întâmplă, iar rezultatul este unul sfâșietor, pentru că ceea ce vede Caden este o manifestare a unei boli mintale. Urmările te șochează și ajungi să te întrebi dacă toți oamenii conștientizează de prezența acestei afecțiuni, subliniind manifestarea imprevizibilă a vieții. Recomand acest roman pentru stratul aparent metaforic pe care cititorul îl va simți de la bun început, realizând mai apoi că acea metaforă este la fel de concretă precum realitatea și pentru mesajul transmis, atenționând încă o dată
Comentarii
Trimiteți un comentariu