Treceți la conținutul principal

Am supraviețuit invaziei naziste, 1994 de Lauren Tarshis Recenzie

Serie de Bestseller New York Times 

Am supraviețuit invaziei naziste, 1994 de Lauren Tarshis

           Am supraviețuit invaziei naziste, 1994 este cea de-a doua carte pe care am citit-o din Seria Am supraviețuit aparținând lui Lauren Tarshis. Prima este Am supravețuit distrugerii orașului Pompei 79 d.Hr.  și puteți să o accesați de pe blogul nostru chiar aici. 

    Pentru a scrie această carte, autoarea alege evenimente reale istorice și folosește drept sursă de inspirație mărturisirile unor partizani evrei care au fost victimele celui de-al Doilea Război Mondial, cărora le-o și dedică. Și în această carte din Seria Am supraviețuit autoarea își păstrează același stil direct, surprinzător și șocant iar întămplările se desfășoară la fel de imprevizibil și dinamic. Astfel, incipitul are un puternic impact asupra cititorului:
    „Evreii erau vânați peste tot în Europa. Muriseră deja cu milioanele.”

            În continuare, ni se dezvăluie identitatea personajului principal, Max Rosen „un băiat în vârsta de unsprezece ani ” care „era hotărât să rămână în viață” în ciuda atacurilor violente constant manifestate de naziști împotriva populației de origine evreiască din Polonia. Atmosfera critică se descrie devastatoare și imaginile ruinelor sunt mai grăitoare decât orice altceva. Eroul nostru însă nu trebuie să se salveze doar pe sine de furia dușmanilor ci trebuie să-și protejeze și surioara mai mică Zena, pentru că se pare că tatăl lor devenise o victimă a războiului. Max se dovedește a fi mai mult decât capabil de a-și salva sora, dând dovadă de un curaj nefiresc pentru frageda vârsta pe care o are și de istețime care îi ajută să iasă din situații extreme și să se salveze astfel. Nu lipsesc situațiile limită și cu un twist neașteptat. 

        Circumstanțele-limită nu sunt absente, iar acestea nu-l face pe cititor decât să empatizeze și să se înfurie pentru toate nedreptățile inutile pe care Europa le-a trăit. Așa cum spune și nota autoarei, de la sfârșitul cărții, generația noastră ar trebui să fie fericită pentru că nu a fost părtașă la asemenea evenimente care mereu vor fi un subiect întunecat în istoria omenirii, pentru că nimeni nu ar trebui să treacă prin astfel de încercări niciodată! 

             Ceea ce am admirat extrem de mult la acest personaj este speranța care a existat mereu în ochii lui, în ciuda suferințelor crunte și greu de imaginat. Călătoria spre America și credința construirii unei noi vieți îl va motiva și încuraja să mergă mai departe în orice cirsumstanțe periculoase:

           „Voia să uite toate relele prin care trecuseră, frica și tristețea care îl acopereau ca o a doua piele, răutatea naziștilor, suferința celor din jur, oameni care trecuseră prin situații mult mai grele decât el. Dar ar putea oare să uite? Era bine să uite? Ar putea să înceapă cu adevărat o viață nouă și fericită,după tot ce se întâmplase?”

           Cred că autoarea își atinge cu adevărat scopul scrierii acestei cărți și anume omiterea uitării acestor oameni și acestor evenimente. Într-adevăr sunt de neconceput asemenea fapte, dar asta nu înseamnă că ele ar trebui șterse din memoria colectivă. Prin acestă carte, autoarea are curajul să readucă adevăruri istorice crunte, încărcate de note tragice, triste și violente. Recomand această carte cu mare căldură pentru că ea reprezintă un verosibil punct de informare pentru cei care sunt pasionați de acest tip de subiect, dar și pentru cei care vor să cunoască nemiloasele episoade la care au fost supuși evreii.



Nota: 10/10 
Titlu: Am supraviețuit invaziei naziste, 1994
Autor: Lauren Tarshis
Editură: Editura Gama
Recenzie: Simona




Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Despre finalul Serialului The Vampire Diaries

Cu fiecare serial care se sfârșește mă simt din ce în ce mai secătuit de tinerețe, pentru că serialul de față am inceput să-l urmăresc încă de la primul sezon. Aveam de gând să public această postare exact după ce am vizualizat live episodul, dar nu am reușit să o finalizez din pricina tuturor sentimentelor pe care mi le-a transmis acest episod. Cu acest ultim episod pot confirma că ne-am întors la emoțiile primelor sezoane de aur. Micul joc oferit de Katherine și întoarcerea ei în serial ca antagonistă, pe care nu ai cum sa nu o îndrăgești și s-o urăști în același timp, l-am așteptat de foarte mult timp. Surpriza este că episodul nu a fost previzibil. Nu cred că sunt singurul care bănuia că Bonnie va muri, însă creatorii au ales altceva. Bonnie si-a regăsit încrederea și a salvat orașul împreună cu un alt personaj care a ademenit-o pe Katherine direct în bătaia flăcărilor iadului. Cred că replica ,,fight, love" a lui Enzo ne-au trezit sentimentele, iar când am

O serie de evenimente nefericite 1: Înneguratul început de Lemony Snicket Recenzie

Puteți comanda  romanul    de pe  Librăria Online Libris . Găsiți multe  c ărți de beletristică   și aveți transport gratuit acum dacă comandați de cel puțin 30 de lei, dacă nu, plătiți doar 4,99 de lei transportul. „Dacă vă plac poveștile cu final fericit, atunci poate ar fi mai bine să vă apucați de altă carte. În aceasta, nu doar că lipsește finalul fericit, dar nu există nici măcar un început fericit, iar între început și sfârșit sunt puține momente fericite.      O serie de evenimente fericite este o serie de cărți,care te surprinde de la început prin tonul și avertismentul din incipit. Înneguratul început ne introduce în lumea conturată de narator care ne prezintă de la bun început că aceast univers nu va fi unul cu un final fericit și că dacă suntem învățați cu o astfel de poveste, ar trebui să ne oprim din citit și să ne apucăm de o altă carte. Pe mine acest lucru m-a intrigat și mai mult și am riscat, asumându-mi acest avertisment.     Primul volum al seriei începe

De ce mă întrebați?

      Într-adevăr, lumea a luat-o razna și iubirea stă ascunsă printre colțurile lumii, de parcă existența ei ne-ar consuma. Putem fi de acord cu faptul că iubirea nu-i ușoară și că perioada dragostei este nedeterminată, dar dragostea nu este o știință sau vreo boală cu toate că ne putem scrie fiecare o rețetă când apar simptomele: fluturi în stomac, vise, atingeri și priviri pătrunzătoare. Reveria este benefică, dar nu visând la iubire ajungem să avem parte de ea, ci acționând.         Problema oamenilor din prezentul nostru este că nu mai acționează, oamenii nu mai speră și uneori ajung chiar să nu mai viseze. Nu condamn în totalitate această întorsătură pentru că adevărul este în fața ochilor noștri. Chiar și profa mea genială de latină mi-a dat dreptate, când am avut de făcut încă un eseu despre al 99-lea scriitor latin, care vorbea despre iubirea lui. Analizând fragmentele operei, mijloacele stilistice și sentimentele dăinuitoare, am ajuns să termin eseul mai spre seară. Citi