Am supraviețuit invaziei naziste, 1994 de Lauren Tarshis Recenzie

Serie de Bestseller New York Times 

Am supraviețuit invaziei naziste, 1994 de Lauren Tarshis

           Am supraviețuit invaziei naziste, 1994 este cea de-a doua carte pe care am citit-o din Seria Am supraviețuit aparținând lui Lauren Tarshis. Prima este Am supravețuit distrugerii orașului Pompei 79 d.Hr.  și puteți să o accesați de pe blogul nostru chiar aici. 

    Pentru a scrie această carte, autoarea alege evenimente reale istorice și folosește drept sursă de inspirație mărturisirile unor partizani evrei care au fost victimele celui de-al Doilea Război Mondial, cărora le-o și dedică. Și în această carte din Seria Am supraviețuit autoarea își păstrează același stil direct, surprinzător și șocant iar întămplările se desfășoară la fel de imprevizibil și dinamic. Astfel, incipitul are un puternic impact asupra cititorului:
    „Evreii erau vânați peste tot în Europa. Muriseră deja cu milioanele.”

            În continuare, ni se dezvăluie identitatea personajului principal, Max Rosen „un băiat în vârsta de unsprezece ani ” care „era hotărât să rămână în viață” în ciuda atacurilor violente constant manifestate de naziști împotriva populației de origine evreiască din Polonia. Atmosfera critică se descrie devastatoare și imaginile ruinelor sunt mai grăitoare decât orice altceva. Eroul nostru însă nu trebuie să se salveze doar pe sine de furia dușmanilor ci trebuie să-și protejeze și surioara mai mică Zena, pentru că se pare că tatăl lor devenise o victimă a războiului. Max se dovedește a fi mai mult decât capabil de a-și salva sora, dând dovadă de un curaj nefiresc pentru frageda vârsta pe care o are și de istețime care îi ajută să iasă din situații extreme și să se salveze astfel. Nu lipsesc situațiile limită și cu un twist neașteptat. 

        Circumstanțele-limită nu sunt absente, iar acestea nu-l face pe cititor decât să empatizeze și să se înfurie pentru toate nedreptățile inutile pe care Europa le-a trăit. Așa cum spune și nota autoarei, de la sfârșitul cărții, generația noastră ar trebui să fie fericită pentru că nu a fost părtașă la asemenea evenimente care mereu vor fi un subiect întunecat în istoria omenirii, pentru că nimeni nu ar trebui să treacă prin astfel de încercări niciodată! 

             Ceea ce am admirat extrem de mult la acest personaj este speranța care a existat mereu în ochii lui, în ciuda suferințelor crunte și greu de imaginat. Călătoria spre America și credința construirii unei noi vieți îl va motiva și încuraja să mergă mai departe în orice cirsumstanțe periculoase:

           „Voia să uite toate relele prin care trecuseră, frica și tristețea care îl acopereau ca o a doua piele, răutatea naziștilor, suferința celor din jur, oameni care trecuseră prin situații mult mai grele decât el. Dar ar putea oare să uite? Era bine să uite? Ar putea să înceapă cu adevărat o viață nouă și fericită,după tot ce se întâmplase?”

           Cred că autoarea își atinge cu adevărat scopul scrierii acestei cărți și anume omiterea uitării acestor oameni și acestor evenimente. Într-adevăr sunt de neconceput asemenea fapte, dar asta nu înseamnă că ele ar trebui șterse din memoria colectivă. Prin acestă carte, autoarea are curajul să readucă adevăruri istorice crunte, încărcate de note tragice, triste și violente. Recomand această carte cu mare căldură pentru că ea reprezintă un verosibil punct de informare pentru cei care sunt pasionați de acest tip de subiect, dar și pentru cei care vor să cunoască nemiloasele episoade la care au fost supuși evreii.

Nota: 10/10 
Titlu: Am supraviețuit invaziei naziste, 1994
Autor: Lauren Tarshis
Editură: Editura Gama
Recenzie: Simona