Marile Minciuni Nevinovate de Liane Moriarty (Recenzie)

„Se spune că e bine să lași supărările în urmă, dar nu știu ce să zic, mie chiar îmi plac supărările mele. Am grijă de ele ca de un animal de companie.”

        Jane se mută împreună cu băiețelul ei Ziggy, într-un mic oraș australian. Ce-și dorea ea era pace, să o poată lua de la zero, fără s-o știe careva. Aici urma să se integreze într-un cerc restrâns de mămici, compus din Madeline și Celeste. Din cauza unui incident la noua școală unde l-a înrolat, Jane cedează în fața uneia, confesând modul în care a ajuns în postura de mamă singură. Era ca sora cea mică dintr-o familie, pentru că atât față de Madeline și Celeste, cât și față de celelalte, era cea mai tânără dintre ele. Cele două o iau sub aripa lor și-o protejează, ghidând-o prin tot și toate în ceea ce privește viața din Pirriewee.

De la început suntem înștiințați că a avut loc o crimă. Pe parcurs primim firimituri, atât știm - că s-a întâmplat într-un cadru larg, cu mulți părinți. Cine-o fi? Cum? Și... de ce? Traiectoria narativă trece de la un personaj feminin, la altul, până ce ajungem la punctul culminant, care conectează totul așa de superb. A fost savuros, tensionant și memorabil. 

Madeline era tipul de mamă, care dorea să împace capra cu varza; dorea să aibă atât job, cât și timp alături de familie, de aceea lucra doar câteva zile pe săptămână, ca să poate să fie alături de copii, soț, dar să aibă și proiecte și-o viață socială. O avea alături pe Celeste și pentru ea era un sport să se certe cu Renata, femeia de succes, care le făcea pe toate și care era tot timpul cu nasul pe sus. Relația cu Ed, soțul ei actual este ce și-a dorit, un soț grijuliu, cu simț de responsabilitate, ce n-a avut cu Nathan, primul ei soț. Acesta se recăsătorise cu Bonnie, care era opusul ei, spirituală, o mamă chill, cu metode de parenting diferite de ale ei. Este ca-ntr-o cursă cu Bonnie, unde premiul e de mama favorită a lui Abigail, adolescenta lui Madeline, care trece printr-o fază de rebeliune, iar mama ei n-o poate lăsa să se convertească la mama ei vitregă, Bonnie. 

Imagine din serialul produs de HBO, Big Little Lies

Celeste fusese o avocată de succes, iar acum pune accent pe creșterea celor doi băieți. Trăia în umbra soțului ei Perry. Când se întâlnea cu cineva de foarte multe ori era întrebată de șoț, totul era despre el și afacerile lui, deplasările nesfârșite și prea puțin despre ea. Nu este sinceră cu Madeline, nu-i poate spune prin ce trecea, iar asta o mănâncă pe dinăuntru. Își pune tot felul de întrebări, dacă ar fi putut opri acest lanț de suferință și dacă ar trebui să asculte de terapeută. Există scăpare?

Imagine din serialul produs de HBO, Big Little Lies

Renata își apără ce are ea mai depreț, pe fiica ei Amabella. Atunci când este lovită se transformă în aceasta mama bear, iar în rest joacă rolul de super mamă de succes, cu o căsnicie perfectă, când de fapt este geloasă pe mariajul lui Celeste cu Perry. O scoate din sărite Madeline, pentru că-i ia apărarea lui Jane și că nu acceptă să tacă în fața comentariilor ei. 

Imagine din serialul produs de HBO, Big Little Lies

Jane este mămica nouă de la periferie, care încearcă să se adapteze în noua comunitate. Doar că nu e ușor să fii mamă singură, să speri continuu să nu cumva băiatul tău să devină un monstru, precum tatăl său. Poartă cu ea, zilnic, o apăsare, o angoasă bine închisă ca-ntr-o carapace, până aceasta se deschide treptat, treptat.

Imagine din serialul produs de HBO, Big Little Lies

„Băieții fuseseră dintotdeauna motivul pentru care rămăsese, dar acum, pentru prima oară, ei erau motivul pentru care pleca. Lăsase violența să devină o parte firească a vieții lor.”

Marile minciuni nevinovate merită să fie în topul romanelor contemporane de thriller/dramă din acest secol. Nu doar că misterul este foarte bine conturat, există foarte multe straturi tematice, din păcate relevante și astăzi. Misterul este elucidat la final, prinde contur ca-ntr-o ramă bine definită, parcă sculptată în relief. Putem extrage multe mesaje din acest roman, în final pot spune că este memorabil, cu o capacitate de recitire extrem de mare.

Trauma și suferința din mai multe unghiuri

Pe deoparte, un personaj este semnificativ pentru trauma care te bântuie și-n prezent, fie că ți-e teamă de o confruntare sau că băiatul tău va semăna la comportament cu tatăl, sau că poate vei ajunge într-un anumit punct al vieții când poate o să cedezi în fața traumei. Pe de altă parte, avem un personaj la care trauma este în curs de desfășurare, o conștientizezi sperând că într-un final persona de lângă tine se va schimba și că alt scenariu nu există. Pentru acest personaj nu există o soluție favorabilă, decât speranța schimbării și că trebuie să păstreze acest secret, chiar și-n fața apropiaților. 

„Uneori se simțea ca o fantomă care bântuia prin propria viață, privind de pe margine cum o altă femeie, o femeie mult mai curajoasă și mai calmă, îi lua locul.” 

O unificare a femeilor 

Trecem de la un personaj feminin, la altul, până avem tabloul complet al acestor căsnicii. Spre final conflictul este rezolvat, misterul este expus, iar ultimele cincizeci de pagini sunt tensionate. Crima are loc în jurul mai multor personaje și ce mi-a plăcut enorm de mult este această unificare a femeilor, care nu pleacă, nu închid ochii, ci acționează. Spre deosebire de serial, finalul este mai bine conturat și rezolvat. A fost un moment, când am uitat să respir, dar ochii îmi fugeau de la un rând la altul, fără să mă pot opri. 

„Era o linie fină, atât de fină, între dragostea pasională și furia violentă.” 

„Dacă le spunea adevărul, totul avea să se destrame. Imaginea perfectă, familia perfectă, viața perfectă. Toate erau doar o minciună poleită.”

Nota: 10/10 

Editura: Editura Trei

Autor: Liane Moriarty

Format: Paperback