RECENZIE: Ascensiunea de Rebecca Ross Recenzie

  Autoare Rebeca Ross se declară o mare împătimită a genului fantasy, atât în lecturile sale cât mai ales în volumul de debut Ascensiunea din Seria Destinul Reginei, unde îl practică exclusiv. Romanele sale se adresează în special tinerilor, prin conținutul prezentat dar acestea pot fi foarte ușor parcurse de orice tip de cititor, deoarece captivează prin complexitatea actiunii și detaliilor. 

   În universul volumului I, Casa Magnaliei ne este imaginată ca un spațiu în care disciplina și regulile sunt bine stabilite, autoarea introducând-o contrar acestuia pe Brienna Colbert- eroina Ascensiunii. Protagonista chiar se auto-caracterizează, încă de la început ca fiind un personaj care nu tocmai se încadrează acestui loc, datorită statutului pe care îl are. Orfană, cu un trecut necunoscut ei, adusă de bunic în această casă a cunoșterii, Brienna vine aici pentru a studia, pentru a-și alege o pasiune: artele plastice, muzica, arta dramatică, înțelepciunea sau cunoașterea, pe care să le studieze și să devină maestra a ei. 

„Văduva mă privea cu tristețe. Nu eram decât o fetișcană, dar știam ce înseamnă o astfel de privire. Vorbele bunicului o convinseseră să mă accepte. Nu aveam niciun merit pentru că fusesem primită, nu ținea deloc de capacitățile mele, de aceea ce aș fi putut deveni. Oare numele tatălui meu o înduplicase? Numele pe care nu-l cunoșteam? Oare numele lui era, cu adevărat, important? Se gândea că mă acceptase doar din milă și că nu voi ajunge niciodată o stăpână a pasiunii. Și aceea a fost clipa în care m-am hotărât să îi dovedesc că se înșeală. ” 

Citirorul devine în scurt timp conștient, empatic de statutul copilului singur, fragil, sensibil dar extrem de ambițios. Astfel, Brienna pornește într-o etapă inițiatică dificilă, menită să o pregătească pentru confruntarea finală. Autoarea se axează îndeosebi pe creionarea protagonistei feminine, asupra personajelor secundare, care par la fel de bine definite, deloc enigmatice citirorului - dar și asupra relațiilor pe care aceștia le stabilesc. Dacă la început era temătoare, neștiindu-și originile, pe parcurs tânăra devine conștientă de puterile sale, curajoasă și de neînvins în fața inamicilor:

„Sunt o ardenă a cunoașterii, maestă Moniques. Tatăl meu este maevan, iar mana, valeniană. Am trăit la Orfelinatul Colbert până să fiu adusă aici la zece ani..„ 

Asta nu înseamna că momentele de declin nu există, însă pentru scurt timp:

„Îmi doream o familie. Îmi doream să aparțin cuiva, să fiu susținută, să fiu iubită. Mai mult, jumătate din mine tânjea să vadă Maevana, țară tatălui meu. Dar și să devin o maestră a pasiunii, cu titlu meu și mantia mea, pe care nu le puteam primi până când nu aveam să dobândesc un protector... Toate aceste dorințe puteam primi răspuns, una câte una, dacă aveam să devin îndeajuns de curajoasă, încât să aleg această cale. ”

  Pe parcursul romanului am descoperit două planuri în care acțiunea se desfășoară, ambele având ca nucleu pe Brienna: dacă în prima parte, ritmul este unul lent, cu numeroase pasaje descriptive, pe alocuri chiar aș putea spune static și fără prea multe evenimente marcante - cu un rol exclusiv introductiv și de acomomdare a cititorului cu personajele bine conturate. Tot aici observăm că figura centrală este instabilă, neavând un talent precis, încearcă să-și facă prietenii, socializează  fiind nevoită să studieze toate pasiunile, aflându-se într-o continuă pregătire pentru ceea ce va fi să fie. 

  În parte a doua, lucrurile devin total opuse odată cu maturizarea eroinei, ce capătă hotărâre, suveranitate asupra acțiunilor sale. Devine conștientă de puterea ascunsă pe care o deține și o foloșeste drept armă.  Aici, adolescenta este concentrată aproape toate evenimentele cruciale ale romanului, ritmul devine alert, palpitant, captivant și care nu îți permite prea multe momente de respiro. Conținutul te încântă, dorindu-ți să afli din ce în ce mai multe despre ceea ce se va întâmpla.

  Ca și element de noutate aș dori să vă vorbesc despre coperta romanului, mai exact despre oglindirea imaginii eroinei - felul în care ea ne este prezentată. Pe coperta romanului putem observa că Brienna poarta o mantie. Mi-a plăcut mult semnificație pe care Rebecca Ross o acordă acestei mantii. Ea vine să clarifice de la începutul romanului indirect, statutul pe care protagonista o are - maestră - dar care își cunoaște trecutul, a înfruntat prezentul și este gata să cucerească viitorul.

Nota: 9/10 
Titlu: Destinul Reginei - Ascensiunea
Autor: Rebeca Ross
Editura: Leda Edge
Recenzie: Simona