RECENZIE: Povestea slujitoarei de Margaret Atwood Recenzie

„Dar greșesc - n-a murit nimeni din cauză că n-a avut parte de sex. Însă, poți muri din lipsa dragoste. Aici nu mai e nimeni dintre cei pe care i-aș putea iubi, toți au murit ori sunt în altă parte cine știe unde sunt și ce nume mai poartă acum? E ca și cum, pentru mine, ei n-ar mai fi nicăieri, iar eu, tot așa pentru ei. Și eu sunt o persoană dispărută.”

Slujitoarea nu se grăbește să-și dezvăluie identitatea, nici cea de dinainte și nici cea de după, fiind captată de tot ce se întâmplă. Ne dezvăluie pe parcurs că numele ei acum este Offred, nimic neobișnuit pentru societatea în care trăiește acum, pentru că numele ei este de fapt o altă manifestare a proprietății (stăpânul ei este Fred, și de aici ofFred, - a lui Fred). Printre activitățile limitate pe care le are, ne ajută să înțelegem situația prin care trece și faptul că nu fusese așa din totdeauna. Înainte femeile erau libere, nu aveau stâpân și nu erau obligate să reproducă, aveau joburi și familii. Totul s-a întâmplat foarte subit, în doar o zi femeile au rămas fără drepturi și au fost forțate să se adapteze unui stil de viață bazat pe „legile” Vechiului Testament. Slujitoarea trebuie să fie fertilă, să fie loială casei și să fie o unealtă pe tot parcursul șederii în casă. Offred realizează că înaintea ei a fost o altă Offred și că dacă nu reușește să aducă pe lume un copil, va fi înlocuită și ea. 

„În fiecare primăvară veneau aici o mulțime de studenți care participau la un festival Humphrey Bogart, cu Lauren Bacall sau Katherine Hepburn - femei independente, care luau de unele singure ce hotărâri voiau. Ele purtau bluze cu nasturi în față, sugerând potențialul verbului a desface. Ele se puteau desface - sau nu. Se pare că aveau de ales. Pe-atunci, se pare, aveam de ales. Eram o societate muribundă - zicea Mătușa Lydia - din cauza prea multor posibilități de alegere.”

„Aștept. Mă recompun. Persoana mea e un lucru care necesită recompunere, la fel ca un discurs. Felul în care mă înfățișez e rezultatul unor eforturi, nu-i ceva înnăscut.”

„Mă scufund în trupul meu ca într-o mlaștină, ca într-un smârc prin care doar eu știu unde să pun piciorul. Propriul meu teritoriu e un teren nesigur. Devin una cu pământul de care-mi lipesc urechea în căutarea unor semne din viitor. Fiecare tresărire, orice freamăt al celei mai mici dureri, cruste vălurite de materie, unflături și diminuări ale țesuturilor, scurgerile cărnii - toate acestea sunt semne, sunt lucruri despre care trebuie să știu. În fiecare lună aștept temătoare sângele pentru că atunci când vine înseamnă că am dat greș. I-am dezamăgit încă o dată pe ceilalți, înșelându-le așteptările - așteptări care au devenit ale mele. Înainte mă gândeam la trupul meu ca la un instrument al plăcerii, ca la un mijloc de transport sau de realizare a dorințelor proprii. Îl pot folosi ca să alerg, să apăs butoane de vreun fel sau altul, ca să fac lucrurile să se întâmple. Au existat limite, dar, cu toate astea, trupul meu a fost binevoitor, onest, de nădejde, una cu mine.”

„Uneori nu mă pot gândi la mine, la trupul meu, fără să-mi imaginez scheletul, așa cum probabil trebuie să fiu percepută de căte un electron. Un leagăn al vieții, făcut din oase; iar înăuntru, tot felul de pericole: proteine denaturate, cristale dăunătoare, ascuțite ca sticla.”

Romanul „Povestea slujitoarei” este un roman zbuciumat, memorabil prin referințele sale din sfera biblică și situația actuală, încă neremediată în ceea ce privește poziția femeii în societate și drepturile acesteia. Pe tot parcursul cărții veți da de referințe din Vechiul Testament, care stau la baza așa zisei legislaturi a societății din Republica Galaadului arătând cât de fanatică poate deveni o societate, ajungând să aplice ca la carte așa zisele legi. 

Narațiunea este subiectivă, la persoana I și este făcută de una din slujitoare, Offred. Povestea ei este tragică nu doar prin ceea ce i se întâmplă sau că această situație este universală, fiecare casă de comandant deținând o astfel de slujitoare, ci este tragică prin faptul că nu-și poate da seama că situația în care se află este imorală, într-o societate considerată morală. Îmi explic acest lucru prin faptul că naratoare este „reeducată” conform standardelor republicii și ajunge să-și piardă simțurile atunci când vine vorba de diferența dintre bine și rău. Narând totodată și viața ei normală de dinainte, Offred ajunge să creadă că viața ei a fost un vis de fapt. Își dorește să se revadă cu soțul și copilul ei, dar în același timp îi este frică să înfrunte posibilul adevăr, că într-adevăr nu ar mai fi în viață. Contactul sexual obligat, prin condiția ei de slujitoare, ajunge să nu-l vadă ca un viol. Înnăutrul ei, Offred deține un conflict interminabil, care se manifestă și prin structura narațiunii și tranzițiile acesteia, unele pauze și abțineri neargumentate în scris, doar că cititorul poate să deducă multe știind situația acesteia. 

Tematica este diversificată, principala temă fiind femeia văzută prin diferite „filtre” le-aș putea numi. Romanul prezintă femeia la nivel politic, social și familial. Un sex văzut și prin ochii sexului opus, dar și prin ochii aceluiași sex și manifestările acestora, atunci când se produce un dezechilibru politic, moral și social. Mi-a plăcut foarte multe felul în care a fost încheiată narațiunea, a fost brusc și neașteptat, iar teoretic vorbind avem parte de două finaluri. Opera scriitoarei ridică multe întrebări și propune un scenariu care îndrumă lumea spre o apocalipsă socială, iar cutremurător este că o parte din ceea ce citim, începe să se manifeste și contemporaneitate. 

Nota: 10+/10

Titlu: Povestea slujitoarei

Autor: Margaret Atwood

Editura: Editura Art

Recenzie: Claudiu