RECENZIE: Warcross de Marie Lu Recenzie

Acțiunea romanului Warcross se desfășoară într-un viitor îndepărtat (sau poate nu prea îndepărtat), în care realitatea este duală. Poți trăi într-o lume monotonă precum cea de acum sau poți să pătrunzi într-o lume alternativă unde ai un avatar, iar acțiunile îți aduc puncte care guvernează întreaga ta existență. Dacă te plimbi sau bei o limonadă, acest lucru nu-ți aduce bani sau popularitate în lumea reală, însă în lumea paralelă a Warcrossului îți aduce puncte. Warcross este sursa principală de divertisment , un joc care bineînțeles poate fi urmărit doar folosind tehnologia lumii alternative. Emika Chen este o fată care încearcă să ducă o viață cât mai normală în New York, dar acest lucru este greu când are cazierul pătat. Are noroc de faptul că tehnologia este de partea ei uneori și-i poate găsi vulnerabilitățile, pâtrunzând precum un hacker pentru a se bucura de aceste servicii. Regula principală în cazul Emikăi este anonimatul, iar într-o zi face o greșeală, o greșeală care o poate duce din nou în închisoare. Este chemată de însuși creatorul acestei noi tehnologii, Hideo Tanaka, tocmai în Tokyo, unde viața ei ia o întorsătură neașteptată. În partea cealaltă a lumii Emika primește o nouă șansă, însă poate Warcrossul s-o transforme într-o răufăcătoare?

„Moartea are un obicei cumplit să taie drept fiecare linie pe care ai trasat-o între prezentul și viitorul tău. Linia care duce către felul în care tatăl tău îți umple camera de cămin cu flori în ziua absolvirii. Către rochia de mireasă pe care ți-o creează. Către cinele în compania lui, acasă la tine, în fiecare duminică, atunci când fredonatul lui afon te face să râzi atât de tare, că-ți dau lacrimile. Avem sute de mii de asemenea linii și într-o singură zi au fost tăiate, lăsându-mă cu un teanc de facturi medicale neplătite și cu o datorie la jocuri de noroc. Moartea nu mi-a oferit nimic spre care să îmi îndrept furia. Tot ce puteam face era să cercetez cerul.”

Warcross a fost o lectură neașteptat de plăcută, la fel cum mi s-a părut și Legenda, o distopie care a surprins prin felul scrierii și prin conturarea poveștii. Marie Lu a reușit prin Warcross să ofere mai mult decât un roman futuristic în care tehnologia guvernează cotidianul ființei umane, pentru că personajul principal este un outsider (o persoană de la perifierie), care face parte din două lumi (la propriu și la figurat). Emika răiește într-o lume în care principalul mijloc de divertisment este să pătrundă într-o totul altă lume, unde ai mai multe posibilități, iar în același timp această lume digitalizată începe să o acapareze și să devină inconfortabilă pentru ea, pentru că-și dă seama că acest mediu se îndepărtează de ceea ce a vrut tatăl ei pentru ea. Imaginea tatălui o face să se dezmeticească mereu și să-și dea seama că Warcross nu ar trebui să fie ceva permanent pentru ea. Emika ajunge să fie un pion important pentru cel care deține și a creat Warcrossul și ajunge la un moment dat să tragă linie, atunci când află ce se ascunde în spatele acestei întregi tehnologii.

Mi-a plăcut foarte mult cum romanul a fost alert și felul în care decurgea un joc Warcross. Am fost impresionat de personaje și direcția în care a luat-o romanul, prezentând atât  beneficiile, cât și dezavantajele unui viitor futurist în care lumea virtuală domină. Faptul că personajul principal a fost atipic, iar acțiunea a fost mutată din Orașul care nu doarme Niciodată, la Tokyo a adus încă un plus romanului. 

Finalul poveștii Warcross îl vom afla în volumul 2, care completează această duologie și sincer, vreau să știu ce se întâmplă mai departe după un asemenea final. 

Nota: 9.5/10

Titlu: Warcross

Autor: Marie Lu

Editura: Editura Leda Edge

Recenzie: Claudiu