RECENZIE: Orașul BântuIT de Stephen King Recenzie
Asupra orașului Derry s-a așternut un văl întunecat. Moartea este un lucru obișnuit aici, cu toate că nimeni nu se întreabă de ce un oraș din Maine, cu o populație mică, ar avea atâtea dispariții și întâmplări tragice. Totul se schimbă atunci când mai mulți adolescenți încep să-și dea seama că au în comun același coșmar, și anume imaginea unui clov. Bill, Ben, Beverly, Mike, Eddie, Stan și Richie vor forma mai târziu Clubul Păguboșilor și încep să pună cap la cap și să descopere în orașul lor secrete de neimaginat. Sunt bântuiți de imaginea clovnului Pennywise, care apare în momentele tenebroase, hrănindu-se cu frica lor. Au început să-și dea seama de prezența entității, când Georgie, fratele mai mic al lui Bill, este ucis într-o zi ploioasă, ademenit de clovnul neprietenos. Bill și restul clubului își dau seama că dacă vor să trăiască, trebuie să înfrunte monstrul, altfel vor fi și ei o parte din victimele acestuia, iar numărătoarea nu s-ar fi terminat cu ei. Lupta este nedreaptă, pentru că forțele monstrului ajung să-i afecteze pe fiecare în parte, într-un fel diferit, monstrul bazându-se pe fobiile lor cele mai mari. Nimeni nu le-a garantat faptul că dacă înfruntă monstrul, acesta ar dispărea definitiv și de aceea avem parte de două linii narative: ce s-a întâmplat în anii 50', când Georgie a fost răpus de Pennywise și grupul a început să fie bântuit și ce urmări a avut același an douăzeci și șapte de ani mai târziu, când aceștia au ajuns la o vârstă înaintată.
„Monstrul plecase. În priveghiul acesta, tăcerea părea foarte sonoră.”
„Derry este monstrul, înțelegeți ce vă zic?... Oriunde ne-am duce...cînd Monstrul ne prinde, ei n-o să vadă, n-o să audă, n-o să știe. Nu vedeți cum merge? Tot ce putem face e să încercăm să terminăm ce am început.”
„- Când te-ai răzgândit în legătură cu adusul copiilor într-o lume atât de căcăcioasă?
- Când am întâlnit în fine un bărbat care să nu fie un căcat, zice și-mi închide telefonul.”
„Dar acest sentiment nu reușise să-i înăbușe teama... Și ura... Și disprețul față de sine însăși pentru a-l fi ales din motive cețoase, îngropare în vremuri ce trebuia să fi trecut de mult. Nu i se frângea inima; părea mai degrabă să-i clocotească în piept, topindu-se. Se temea că dogoarea inimii s-ar putea curând să-i nimicească în flăcări mințile.”
„Monstrul plecase. În priveghiul acesta, tăcerea părea foarte sonoră.”
„Derry este monstrul, înțelegeți ce vă zic?... Oriunde ne-am duce...cînd Monstrul ne prinde, ei n-o să vadă, n-o să audă, n-o să știe. Nu vedeți cum merge? Tot ce putem face e să încercăm să terminăm ce am început.”
„- Când te-ai răzgândit în legătură cu adusul copiilor într-o lume atât de căcăcioasă?
- Când am întâlnit în fine un bărbat care să nu fie un căcat, zice și-mi închide telefonul.”
„Dar acest sentiment nu reușise să-i înăbușe teama... Și ura... Și disprețul față de sine însăși pentru a-l fi ales din motive cețoase, îngropare în vremuri ce trebuia să fi trecut de mult. Nu i se frângea inima; părea mai degrabă să-i clocotească în piept, topindu-se. Se temea că dogoarea inimii s-ar putea curând să-i nimicească în flăcări mințile.”
După ce-am terminat de citit acest roman mi-am dat seama că cele peste o mie de pagini parcă au reprezentat mai mult decât un roman horror, concluzia la care ajung de fiecare dată după ce finalizez o carte de-a lui Stephen King. Cu toate că romanul Orașul BântuIT este considerat unul din cele mai bune romane horror, scriitorul reușește ca de fiecare dată să treacă dincolo de acestui gen literar. Romanul lui Stephen King este un monument ficțional ce conține pe lângă elementele de groază și suspans, multe alte teme, care puse în paralel cu elementul supranatural central te face să te întrebi, ce este mai înspăimântător, Pennywise sau chiar firea omului?
Tema principală este lupta dintre bine și rău, la un nivel mai înalt, bineînțeles cu elemente grotești și pline de suspans, antagonistul care ia forma unui clovn, dar să nu vă lăsați păcăliți de faptul că pe tot parcursul romanului veți trebui să îndurați teroarea acestui clov. Pennywise este o ființă supranaturală care se mulează după temerile fiecărui personaj în parte, bântuind fiecare personaj într-un mod diferit, iar parcurgând romanul, mi-am adus aminte de filmele horror din anii '80. Pe lângă această temă, o temă bine impregnată este familia, văzută din mai multe ipostaze (din interiorul Clubului Păguboșilor și din afara lui). Familia lui Bill este într-un moment de criză după ce unul din membrii familiei dispare, Eddie este controlat în cea mai mare parte de concepțiile mamei sale, iar Beverly este terorizată de imaginea tatălui ei în timp ce începe să crească. Pe lângă personajele principale, avem parte de portretizarea familiilor a unor personaje episodice, victime ale forței supranaturale. Stephen King reușește să atingă și părțile sensibile ale societății cum ar fi respingerea lui Mike pentru că este de culoare și bullyingul exercitat asupra fiecărui personaj din cei șapte protagoniști, ceea ce face ca romanul să depășească granițelele genului literar, neputând fi etichetat doar ca roman horror.
Inițierea este o temă foarte importantă, având în vedere că sunt două planuri narative: ce s-a întâmplat înainte cu adolescenții și cum vara aceea i-a adus din nou împreună, ca adulți, douăzeci și șapte de ani mai târziu. A fost interesant să văd aceleași personaje, dar cu cicatricele din acea vară, în care au fost bântuiți, iar acest lucru îmi amintește de construcția romanului, care este ingenioasă.
Structura romanului nu este deloc simplă, pentru că avem multe incursiuni în timp, facând legătura cu ceea ce s-a întâmplat și ce repercusiuni a avut acea vară. Cu toate că ediția noastră este compusă din două volume, să nu aveți impresia că în primul volum veți avea de-a face cu personajele în pragul adolescenței. Pe tot parcursul lecturii veți avea parte de incursiuni în timp, reveniri în prezent și iar incursiuni în timp, iar spre final veți realiza că planurile ajung să fie liniare până la punctul culminant. Structura romanului ajută la crearea tensiunii și oferă cititorului o panoramă largă asupra personajelor și cum Monstrul le-a influențat viața. Mi-a plăcut de toate personajele care formau Clubul Păguboșilor pentru că doar prin prietenie au reușit să lupte împotriva monstrului. Bill rămâne un personaj memorabil, precum și Beverly, singurul personaj feminin din tot clubul care are un conflict psihologic diferit față de ceilalți, un conflict legat mai mult de trecerea la pubertate (accentuată de pericolul tatălui) și a conștientizării laturii sexuale.
Finalul este unul memorabil, fiindcă pe lângă tensiune avem și momente emoționante și șocante, iar după terminarea celor peste o mie de pagini am ajuns la concluzia că a meritat din plin să mă avânt în acest univers al scriitorului pentru că am avut parte de un univers ficțional în care foarte multe teme au fost explorate și experiența a fost una memorabilă.
Finalul este unul memorabil, fiindcă pe lângă tensiune avem și momente emoționante și șocante, iar după terminarea celor peste o mie de pagini am ajuns la concluzia că a meritat din plin să mă avânt în acest univers al scriitorului pentru că am avut parte de un univers ficțional în care foarte multe teme au fost explorate și experiența a fost una memorabilă.
Titlu: Orașul Bântuit
Autor:Stephen King
Editura: Editura Nemira
Recenzie: Claudiu
Comentarii
Trimiteți un comentariu