Vă puteți abona să primiți postările prin e-mail

3/29/2017

Opiniile unui Clovn de Heinrich Böll Recenzie

Aflat voi fi de cei ce nu mă căutau,

Vedea-mă-vor cei ce nu întrebau de mine.”

     Heinrich Böll este un autor german, laureat al premiului Nobel pentru literatură - 1972. Dacă nu ați citit încă nicio operă de-a autorului, este momentul să o faceți. Noi vom încerca să vă inițiem în opera vastă a autorului cu această recenzie. Am ales atât „Onoarea pierdută a Katharinei Blum” dar textul asupra căruia ne-am decis să vă vorbim este „Opiniile unui clovn”. Autorul nu mărturisește de ce Hans este părăsit, toată vina despărțirii celor doi fiind pusă asupra femeii. Astfel, Hans este forțat să se acomodeze cu o situație dezastruoasă, care îl macină, este „amputat” fără iubirea Mariei. Fără serviciu, fără iubire și fără bani, tânărul va încerca să revină la o normalitate cât este ea de posibilă. 

    Acestă operă este una dintre acelea care te fascinează încă din primele pagini, dar nu prin fabulos, ci prin faptul că este o sinceră confesiune a personajului principal: un clovn. Mai exact, Hans Schnier, un tânăr de 27 de ani, ne prezintă o zi din viața lui de proaspăt șomer, dar ceea ce dă complexitate textului sunt incursiunile în trecutul acestuia. Prezentarea evenimentelor nu este una cronologică, ele surprind  nefericirea pe care simțit-o Hans atunci. Însă, cauza nefericirii supreme este Marie, iubita sa care îl va părăsi, plecând cu alt bărbat. Impresionantă este și dragostea pe care Hans o poartă Mariei, în ciuda faptului că aparțin de două culte religioase diferite (religia fiind un fapt controversat al Germaniei postmoderniste, de aici inspirația autorului dintr-un fapt istoric real).

Mâinile ei încălziseră la subsuorile mele și cu cât se încălzeau mai tare, cu atât mai somn mi se făcea. În curând mâinile ei erau cele care mă încălzeau pe mine și când mă întreba din nou dacăo iubesc și dacă o găsesc frumoasă, i-am spus că ata e de la sine înțeles, dar ea mi-a spus că-i place să audă lucruri care sunt de la sine înțelese, iar eu murmurat somnoros că da, da, o găsesc frumoasă și o iubesc.”

„Mâinile îmi devin stângace din cauza singurătății și simpla nevoie de a deschide o conservă și de a sparge ouăle în tigaie mă aruncă într-o adâncă melancolie. N-am deloc aptitudini de celibatar.”

„Cred că nu există nimeni pe lume care să poată înțelege un clovn, nici un clovn nu-l înțelege pe altul, pentru că apare întotdeauna invidia sau răutatea. Marie aproape că mă înțelesese, dar pe de-a-ntregul nu mă înțelesese niciodată.”

Clovnul nu își poate închipui că Marie poate să-și creeze o altă viață cu un alt bărbat, chiar speră la o posibilă împăcare dar acest lucru nu mai poate fi realizat. Este vulnerabil fără ea și lovit la picior ajunge într-un moment de stagnare. Într-un final, textul reprezintă cu mult mai mult decât ceea ce am prezentat aici. El este de o sinceritatea dură, atât în planul trecutului – prin copilărie marcată de părinți cât și prin contemporalitatea romanului – suferința pe care Hans o simte. Finalul romanului are o notă optimistă, promițând personajului un viitor mai fericit decât ceea ce trăise în trecut. 

Nota: 10/10 (Simona) 
Titlu: Opiniile unui clovn
Autor: Heinrich Boll
Editură: Editura Polirom
Recenzie: Simona





Un comentariu:

  1. interesanta :* :* nu am citit pana acum nimic scris de acest autor, dar pare o poveste care ar putea sa ma atraga...multumesc

    RăspundețiȘtergere

Persoane interesate