În umbra pașilor tăi de Vitali Cipileaga Recenzie
„Mi-e dor de tine. Atât cât erai.”
„În umbra pașilor” tăi prezintă viața lui Theodor, înainte și după o pierdere. În 2014, din cauza unui accident, a pierdut-o pe Paula. Vitali Cipileaga reușește să ne transpună suferința bărbatului, care după doi ani încă nu se poate dezlega de trecut. Fără Paula nu mai există pasiune la locul de muncă și ideea de viitor e inexistentă E ca și cum Theodor trăiește într-o bulă atemporală de doi ani, retrăind aceeași zi, aceeași amintire. Acesta nu se poate dezlipi de Mara, mama Paulei, de vizitele regulate la cimitir și de pasivitatea instinctuală. Ceva îl aruncă pe personajul nostru într-un mister, iar dezlegarea misterului începe să-l macine, aflarea adevărului devine primordială. În ochii lui fiecare poate fi un suspect, chiar și Laura - cu prematurul ei flirt. Ceea ce nu crede este că scrisorile pot fi scrise de chiar Paula, pentru că a pierdut-o.
Pregătiți-vă pentru o lectură emoționantă despre un moment pe care îl vom simți cu toții la un moment dat.
Citate din În umbra pașilor tăi:
„...fără munca asta istovitoare ar fi fost demult distrus. Făcuse ceea ce nu reușea să facă în sufletul lui - ordine, pace, iubire. Și asta pentru că într-o zi își închise toate amintirile din trecut, cu rănile lui dureroase, într-un loc unde numai el avea acces. Acum gândise o metodă de a rămâne «viu» și util. Toate lucrurile au mers spre asta și deseori își amintea de acel început.”
„Pentru a-i fi mai ușor, obișnuia să disece goliciunea în clipe. Erau acele clipe în care încerca să pară cuceritor și șarmant. Erau acele clipe când avea în față doar o sticlă de vin bun și câteva amintiri grele.”
„Din ziua accidentului nu povestise nimănui despre trecut, despre frici, despre pierderi. Închise în el durerea, o purta pe brațe în dormitor, o tăinuia în baie și o cocea la bucătărie, o machia la Pariso și o plimba printre gânduri când mergea cu mașina.”
„Vreau doar să știi că-ți înțeleg durerea. Simt vulcanul din interiorul tău. Simt neliniștea ta. Dar simt și că meriți o altă viață. Ai trăit prea multe ca să te forțezi să reinventezi o lume care s-a stins.”
Romanul „În umbra pașilor tăi” este acel timp de roman, pe care încă îl ții în mână câteva minute bune chiar după ce ai citit și ultima pagină. M-a făcut să contemplez cele citite.
Din punctul meu de vedere, după analizarea întâmplărilor și detaliilor, susțin că romanul este o alegorie epică despre depresie. O mare parte din narațiune se desfășoară de la începutul primăverii, când din păcate este punctul maxim de anxietate, pentru persoanele care suferă de depresie și ajung să-și încheie drumul pe această lume. Theodor este afectat, își pierde din pasiune și ajunge să nu înțeleagă nimic din cele douăzeci și patru de ore. Chiar și cântecul care apare la începutul romanului, trimite către această temă - ,,Te rog să nu mai spui că o să pleci spre marea albastră”. Scrisorile anonime și zbucium accentuat îl fac pe personajul principal să acționeze, să-și dorească să știe cine-i scrie aceste scrisori.
Misterul joacă un rol important în roman și chiar nu mă așteptam la întorsătura de situație de la final. Indicii erau, doar că abia la final am reușit să fac legătura. Mi-a plăcut că narațiunea era la persona a III-a și faptul că acest lucru nu a afectat transpunerea emoțiilor, cum susținem de obicei la narațiunea la persoana I, că emoțiile sunt transmise mai intens. Aici este o excepție.
Misterul joacă un rol important în roman și chiar nu mă așteptam la întorsătura de situație de la final. Indicii erau, doar că abia la final am reușit să fac legătura. Mi-a plăcut că narațiunea era la persona a III-a și faptul că acest lucru nu a afectat transpunerea emoțiilor, cum susținem de obicei la narațiunea la persoana I, că emoțiile sunt transmise mai intens. Aici este o excepție.
Vitali Cipileaga a creat un roman emoționant, a reușit să consolideze situații la care poate empatiza cititorul cu o atâta intensitate. Suntem purtați prin București și uneori spre vestul Europei, această călătorie fiind asemănată cu una inițiatică într-o posibilă altă viață a personajului. Scriitorul scrie cu un sentimentalism verosimil, încât nu ai cum să nu fii copleșit de ceea ce simte Theo.
Personajul m-a impresionat prin capacitatea lui de a simți emoțiile, este acuzat de „sentimentalism”, într-o lume aparent materială, dar întrebarea mea este unde o să ajungem fără sentimente, dacă nu avem voie să simțim?
Personajul m-a impresionat prin capacitatea lui de a simți emoțiile, este acuzat de „sentimentalism”, într-o lume aparent materială, dar întrebarea mea este unde o să ajungem fără sentimente, dacă nu avem voie să simțim?
Nota: 10/10
Titlu: În umbra pașilor tăi
Autor: Vitali Cipileaga
Editură: Bestseller
Recenzie: Claudiu
Titlu: În umbra pașilor tăi
Autor: Vitali Cipileaga
Editură: Bestseller
Recenzie: Claudiu
Am ascultat aceasta carte pe youtube si mi-a placut foarte mult, dar sper ca o sa reusesc sa o citesc si eu pentru ca merita
RăspundețiȘtergere