Treceți la conținutul principal

Filmul Ana, mon amour Recenzie

„De când am intrat la Litere, de fapt de aproape un an, am cunoscut o fată...”

     M-am dus la cinema neștiind că acest că este o ecranizare după romanul Luminița, mon amour de Cezar Paul-Badescu. Filmul ilustrează relația Anei cu Toma, doi studenți la Litere, care pare damnată încă de la început, când Anei i se face rău pentru că-și uitase pastilele și începe să aibă un atac de panică bizar. Prin scena intimă, explicită de la început, filmul anunță că se va coborâ în rădăcinile acestei relații care pare desprinsă din realitate și ilustrată pe marele ecran. După câteva minute, spectatorul realizează că filmul nu este liniar deoarece sunt scene de la începutul relației, înainte de căsnicie, dar și în prezentul narațiunii, majoritatea filmului fiind o ramă produsă psihanalitic. De la bun început avem în gând întrebarea De ce suferă Ana, de depresie, de anxietate? dar și Ce a cauzat-o? Filmul explorează și această luptă cu boala a Anei și cum Toma nu-și pierde speranța în ea, cu toate că părinții nu sunt de acord cu relația acestora.



”Mi se pare important să înțelegeți ce anume v-a ținut lângă Ana.”

Ana, mon amour se adâncește în miezul unei relații atunci când apare un factor extern, cum ar fi boala, iar în cazul nostru nu una oarecare, o maladie neînțeleasă nici acum în întregime de societatea actuală. Filmul face diferență între iubire și „agățare” (cum spune și Ana în film), pentru Toma, Ana pare a fi un caz de care trebuie să aibă grijă. Trauma Anei rămâne un mister, putem doar presupune că a fost agresată din copilărie, iar această boală de care suferă ar putea fi transmisă pe cale ereditară. Ce am remarcat și m-a impresionat a fost dualitatea de ton al filmului pentru că există un ton serios, al analizei, dar și un ton deschis, plin de umor (scene din viața de cuplu. scena întâlnirii cu părinții).
Filmul m-a impresionat prin ilustrarea explicită vieții de cuplu de la inițiere la final, dar  și prin perspectivele multiple folosite în prezentarea unei relații. Regizorul Călin Peter Netzer prezintă aspectul crud, pe care încă îl au oamenii asupra persoanelor care suferă de depresie sau anxietate. Mi-a plăcut enorm cu au jucat actorii, în special actrița Diana Cavallioti cu scenele în care era mistuită de boală. M-a surprins și faptul că în film a jucat Adrian Titieni, mult apreciat de mine, mai ales după ce-am văzut filmul Bacalaureat. Misterul nu este clarificat, ceea ce dă de gândit, iar aspectul de poveste în ramă dă de gândit. Sper ca acest regizor să aibă din ce în ce mai multe proiecte cinematografice. 

 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Despre finalul Serialului The Vampire Diaries

Cu fiecare serial care se sfârșește mă simt din ce în ce mai secătuit de tinerețe, pentru că serialul de față am inceput să-l urmăresc încă de la primul sezon. Aveam de gând să public această postare exact după ce am vizualizat live episodul, dar nu am reușit să o finalizez din pricina tuturor sentimentelor pe care mi le-a transmis acest episod. Cu acest ultim episod pot confirma că ne-am întors la emoțiile primelor sezoane de aur. Micul joc oferit de Katherine și întoarcerea ei în serial ca antagonistă, pe care nu ai cum sa nu o îndrăgești și s-o urăști în același timp, l-am așteptat de foarte mult timp. Surpriza este că episodul nu a fost previzibil. Nu cred că sunt singurul care bănuia că Bonnie va muri, însă creatorii au ales altceva. Bonnie si-a regăsit încrederea și a salvat orașul împreună cu un alt personaj care a ademenit-o pe Katherine direct în bătaia flăcărilor iadului. Cred că replica ,,fight, love" a lui Enzo ne-au trezit sentimentele, iar când am

O serie de evenimente nefericite 1: Înneguratul început de Lemony Snicket Recenzie

Puteți comanda  romanul    de pe  Librăria Online Libris . Găsiți multe  c ărți de beletristică   și aveți transport gratuit acum dacă comandați de cel puțin 30 de lei, dacă nu, plătiți doar 4,99 de lei transportul. „Dacă vă plac poveștile cu final fericit, atunci poate ar fi mai bine să vă apucați de altă carte. În aceasta, nu doar că lipsește finalul fericit, dar nu există nici măcar un început fericit, iar între început și sfârșit sunt puține momente fericite.      O serie de evenimente fericite este o serie de cărți,care te surprinde de la început prin tonul și avertismentul din incipit. Înneguratul început ne introduce în lumea conturată de narator care ne prezintă de la bun început că aceast univers nu va fi unul cu un final fericit și că dacă suntem învățați cu o astfel de poveste, ar trebui să ne oprim din citit și să ne apucăm de o altă carte. Pe mine acest lucru m-a intrigat și mai mult și am riscat, asumându-mi acest avertisment.     Primul volum al seriei începe

De ce mă întrebați?

      Într-adevăr, lumea a luat-o razna și iubirea stă ascunsă printre colțurile lumii, de parcă existența ei ne-ar consuma. Putem fi de acord cu faptul că iubirea nu-i ușoară și că perioada dragostei este nedeterminată, dar dragostea nu este o știință sau vreo boală cu toate că ne putem scrie fiecare o rețetă când apar simptomele: fluturi în stomac, vise, atingeri și priviri pătrunzătoare. Reveria este benefică, dar nu visând la iubire ajungem să avem parte de ea, ci acționând.         Problema oamenilor din prezentul nostru este că nu mai acționează, oamenii nu mai speră și uneori ajung chiar să nu mai viseze. Nu condamn în totalitate această întorsătură pentru că adevărul este în fața ochilor noștri. Chiar și profa mea genială de latină mi-a dat dreptate, când am avut de făcut încă un eseu despre al 99-lea scriitor latin, care vorbea despre iubirea lui. Analizând fragmentele operei, mijloacele stilistice și sentimentele dăinuitoare, am ajuns să termin eseul mai spre seară. Citi