Harry Potter and the Cursed Child de J.K Rowling Recenzie

Vreau să mulțumesc site-ului Books Express pentru că mi-au făcut această minunată surpriză trimițându-mi această carte și ghiciți ce scriu această recenzie când Blogul Cărți Alese a împlinit 6 ani, ceea ce face din această recenzie una aniversară. Recomand cu căldură Books Express pentru seriozitatea de care dau dovadă și de varietatea lor de cărți în limba engleză.

Țin să vă spun că de când am pus mâna pe această carte am citit-o și am răscitit-o, unele scene fiind incredibile. În tot acest timp, în care citeam, nu-mi venea să cred că aveam șansa aceasta, să aflu ce s-a întâmplat după. Toți ne închipuiam, toți aveam scenariile noastre, dar acum avem varianta conturată. 

Piesa de teatru ne prezintă o nouă generație care este nelipsită de vechea generație de care am fost nedespărțiți. Dintr-un anumit punct de vedere, copilul blestemat este de fapt fiul lui Ginny și al lui Harry, Albus Potter, care nu are parte de o copilărie asemănătoare cu cea a tatălui său, ci una destul de diferită în care trecutul familiei sale reprezintă pentru acesta un imens obstacol. Dintr-un alt punct de vedere copilul blestemat este cu totul altcineva, dar nu vreau să vă spun cine pentru că aș strica surpriza.

Piesa de teatru îmbină foarte multe elemente, iar multe personaje dragi vor fi prezente. Cel mai impresionant element este că J. K. Rowling se întoarce în trecut și avem parte de multe surprize. Ce s-ar fi întâmplat dacă Harry n-ar fi câștigat Bătălia de la Hogwarts? Da! Avem parte de această perspectivă, dar cum? Totul a început cu îngrijorarea lui Albus când acesta nu a fost trimis în Casa Cercetașilor, ci în cea a Viperinilor. Pentru noi, cititorii cărților, știm că acest lucru nu este un lucru rău, mai ales odată cu revelațiile Volumul 7. 

Intriga se încheagă atunci când ni se prezintă următorul scenariu, ce s-ar fi întâmplat dacă în Harry Potter și Pocalul de Foc, Cedrig Diggory n-ar fi murit? Albus și Scorpius (fiul lui Draco) ajung să se întoarcă în trecut la propunerea unui nou personaj și știm cu toții că aceste călătorii în timp sunt foarte periculoase pentru că linia timpului este delicată.

“Those we love never truly leave us, Harry. There are things that death cannot touch.”
“In every shining moment of happiness is that drop of poison: the knowledge that pain will come again. Be honest to those you love, show your pain. To suffer is as human as to breathe.”

Cu toate că cea de-a opta parte din serie nu este un roman, acest lucru nu mi-a îngreunat lectura. Părerile sunt împărțite, dar sincer aș fi preferat și eu un roman în locul unei piese de teatru pentru că lectura ar fi fost una mai lungă. Eu personal am început să ador piesele de teatru, odată ce-am ajuns la facultate. 

Sunt doar 300 de pagini, dar s-au petrecut atât de multe lucruri încât nu procesam cu adevărat că ceea ce citesc este chiar adevărat.

Albus Severus Potter și Scorpius Hyperion Malfoy au fost o surpriză plăcută. Circumstanțele în care prietenia acestora s-a realizat, adică într-un cadru tragic, a fost o simetrie frumoasă dacă facem trimitere către Harry și Ron. Peste Albus se așterne întuneric odată ce este sortat în Casa Viperinilor, iar faima tatălui său îi îngreunează viața. Toate acestea, combinate, îl fac pe fiul lui Harry să devină vulnerabil și este abordat de o vrăjitoare misterioasă (care strigă a pericol). Ceea ce face din această nouă intrare din serie o poveste mult mai complexă este faptul că avem și perspectiva generației veterane, care încearcă să-și ajute copiii să nu facă aceleași greșeli.

Identitatea acestei vrăjitoare nu a fost chiar un mister. Felul de a vorbi și comportamentul au cam dat-o de gol, iar dacă punem totul cap la cap, totul are sens. 

Dacă aș putea să folosesc un singur cuvând pentru a descrie această piesă de teatru, acesta ar fi emoționant. Sunt multe momente emoționante, momente de deja vu care îți vor da fiori. Ne reîntâlnim și cu Dumbledore, Snape, dar și cu alte personaje iconice din serie. Sunt de părere că  J. K. Rowling a reușit un lucru imposibil în doar câteva sute de pagini, a reușit să ne ofere două perspective și de ce nu ce am râvnit cu toții, revederea cu personajele dragi.

În final, Harry Potter se adeverește încă o dată că nu este doar un simplu basm, doar o serie pentru copii, ci o serie a multor generații; o serie care ajunge de la un volum îndrăzneț și haios, la volume colosale cum sunt 5, 6 și 7, urmată de o piersă de teatru care reinventează seria, CE S-AR FI ÎNTÂMPLAT DACĂ...?. 

Nota:9.5/10
Titlu: Harry Potter and the Cursed Child
Autor: J.K.Rowling, John Tiffany, Jack Thorne
Recenzie: Claudiu