Scrisoarea mea catre Mos Craciun

21.11.2013,

 într-un oraș uitat de lume

Dragă Moșule,

     Îți scriu aceste rânduri pentru că simt nevoia și întâmplarea stranie a fost că azi dimineață, în timp ce mă pregăteam să plec, o carte a căzut din biblioteca mea personală. Am ridicat cartea și n-am putut să nu remarc titlul, Crăciunul în cele mai frumoase povestiri.

       Cu toate că se apropie una din cele mai importante sărbători din an, pentru prima dată simt că nu sunt la locul meu. Am realizat că lucrurile materiale, cadourile pentru mine  sunt nesemnificative atât timp cât nu sunt fericit. Când eram mic așteptam cu nerăbdare cadourile de sub brad și să mă bat cu zăpadă. Acum, iau zăpada în mâini, o analizez și realizez cât de rece e; așa mă simt eu acum - rece pe dinăuntru. Mama îmi spunea că trebuie să cred în existența ta dacă vreau ca dorințele mele de Crăciun să mi se îndeplinească și pentru prima dată îi urmez acest sfat după foarte mulți ani. Poate fi o prostie, dar trebuie să cred.
        Îmi dau seama că această scrisoare te poate lua prin surprindere pentru că majoritatea îți cer diferite cadouri, dar eu chiar n-am nevoie. Adevărul este că am pierdut pe cineva, dar nu pentru totdeauna și o dată cu plecarea ei, simt că lipsește ceva din mine. Am învățat să dăruiesc și să nu aștept nimic în schimb. Mă preocupam mai mult de fericirea celorlalți și nu de a mea. Dacă ar fi să-ți cer ceva ți-aș cere un sfat, un semn că totul poate fi bine. Charles Dickens a scris în unele din marile lui capodopere că dragostea "E credinţă oarbă, umilinţă fără preget, supunere desăvârşită, încredere şi dăruire împotriva ta însuţi, împotriva lumii întregi. Dragostea înseamnă să îţi dai inima şi sufletul întreg celui care ţi le va zdrobi." și nu vreau ca sufletul meu să fie zdrobit.
         Moșule, dacă exiști, îți cer doar un singur lucru: ...vreau să fiu fericit.

Postare inclusă în Super Blog 2013.