La rascruce de vanturi de Emily Bronte Recenzie

"Relicvele morţilor sunt preţioase, dacă în timpul vieţii ţi-au fost dragi."

Totul a început în anul 1801, când tânărul Lockwood s-a dus să-şi cunoască gazda. Chiriaş fiind, acesta a observat că gazda lui trăieşte într-o casă diferită şi departe de cea pusă sub chirie în care locuieşte el acum. Stăpânul era Heathcliff, un om aspru din privire şi rău de gură, care la prima vedere te punea pe gânduri. Trăia într-o casă veche alături de o femeie, care la prima vedere credea că nu e nimeni alta decât soţia lui, iar ceilalţi păreau doar nişte slugi nepoliticoase și fără vlagă. Vizita în conacul Wuthering Heights n-a fost ceea ce chiriașul s-ar fi așteptat, dar acest lucru nu l-a intimidat încât să nu se mai apropie de casa lui Heathcliff. Lockwood ajunge într-o zi la Wuthering Heights când vremea era aspră și era imposibil să se întoarcă la Grange. Femeia, pe care o credea soția gazdei lui era de fapt nora lui și era o tânără văduvă. Heathcliff era lipsit de suflet și tânărul chiriaș nu se simțea bine venit. Ajunge să-și petreacă noaptea la Wuthering Heights, dormind într-o cameră nelocuită de foarte mulți ani din diferite motive suspecte. În acea noapte, tânărul se confruntă cu un strigoi, un fost locuitor al casei, care a bântuit acele meleaguri timp douăzeci de ani... 
Această experiență l-a făcut pe tânăr să fie și mai interesat. Întrebările erau multe și cu ajutorul unei persoane va afla adevărul. Dar este pregătit pentru o poveste plină de iubire, timp, răzbunare și ură; cum o persoană capabilă de iubire, s-a pierdut în drumul răzbunării și a mâniei...

"...întâmplarea a făcut să întâlnesc acolo cea mai fermecătoare făptură: o adevărată zeiță cu ochii mei, atâta vreme cât nu m-a băgat în seamă. Niciodată nu mi-am destăinuit iubirea prin viu grai, dar dacă privirile pot vorbi, atunci și cel mai idiot dintre idioți ar fi ghicit că eram îndrăgostit de ea până peste cap."

"Am zăbovit printre ele, sub cerul acela binevoitor, dulce, senin; am urmărit fluturii ce zburau printre ierburi şi clopoţei, am ascultat vântul suav ce adia prin iarbă, şi m-am întrebat: Cum a putut crede cineva vreodată că cei ce odihnesc în pacea pământului ar putea avea un somn tulburat?!"

“Ai spus ca nu îți pasă de suferințele mele! Eu n-am decât o singură rugăciune… și am s-o repet până-mi va înțepeni limba… Catherine Earnshaw, să n-ai liniște câtă vreme sunt eu în viață! Ai spus ca eu te-am ucis… atunci vino și mă urmărește! Cei uciși își urmăresc ucigașii, cred eu. Rămâi cu mine întotdeauna… fă-mă să înnebunesc! numai nu mă părăsi în abisul ăsta unde nu te pot găsi! O, doamne! Nu mai găsesc cuvinte! Nu pot trăi fără viața mea! Nu pot trăi fără sufletul meu!”

Cât de puternică e dragostea? Cât de mari pot fi consecințele unei mari iubiri? Cum poți să părăsești lumina și să te arunci într-un abis? La răscruce de vânturi nu este doar o poveste de dragoste, este povestea mai multor generatii. Iubirea e doar miezul romanului, iar ramificațiile sunt personajele, care trec prin diferite situații. Când am studiat acest roman mi s-a explicat că Emily Bronte a scris un roman realist, doar că de obicei surorile Bronte, aici Emily Bronte, n-au renuntat la elementele romantice ( cum ar fi motivul fantomei, al strigoiului) și astfel romanul este unic. Romanul a fost publicat în anul 1847 sub un pseudonim, este singura operă scrisă de Emily Bronte, care a murit la doar 30 de ani. Decizia de a scrie și publica cartea a fost după ce sora ei Charlotte Bronte a avut succes cu propriul ei roman Jane Eyre. Cu toate că La răscruce de vânturi este un roman complex, acțiunea este extinsă peste mai multe generații, complexitatea nu constă doar în acțiune, ci și în modul în care a fost scrisă. Perspectiva este subiectivă, romanul începe cu perspectiva unui tânăr străin, care nu are nicio legătură cu personajele principale, dar prin care cititorul află despre poveste în sine. Avem parte de reacția noastră, a cititorilor, dar și de reacția personajului Lockwood, când descoperă identitatea fiecărui personaj în parte.

Tânărul Lockwood este doar un simplu chiriaș. Se aștepta ca gazda lui să trăiască într-o casă înstărită pentru că avea avere, dar acesta află că trăiește într-o casă în care condițiile sunt aspre, la fel și oamenii care sunt adăpostiți acolo. Heathcliff, gazda lui, părea un om fără suflet, care trata pe toată lumea ca pe un animal. Lockwood întors la casa închiriată de el Grange, află de la doamna Dean povestea lui Heathcliff. Doamna Dean este un personaj important, deoarece de multe ori ea narează și este cea de-a doua perspectivă, pe care o are romanul.

 "Unicul gând al vieţii mele este el. Dacă totul ar pieri şi n-ar rămâne decât el, eu aş continua să exist; iar dacă totul ar rămâne şi el ar fi nimicit, universul s-ar transforma într-o uriaşă lume străină mie şi mi s-ar părea că nu mai fac parte dintr-însa. Iubirea mea pentru el e asemeni stâncilor eterne de sub pământ: nu prilej de încântare, ci necesitate. Eu sunt El. El e mereu, mereu în mintea mea, nu ca o plăcere, aşa cum nici eu nu sunt o plăcere pentru mine însămi, ci ca propria mea fiinţă." 

Cu peste treizeci de ani în urmă, Wuthering Heights era casa familiei Earnshaw. Într-o seară, frații Catherine și Hidley își așteptau tatăl, care trebuia să se întoarcă de la Liverpool. Ajuns acasă, tatăl lui a adus cu el un băiat găsit pe străzi și îl introduce în familie. Băiatul orfan este adoptat și îi este dat numele Heathcliff (acesta îi era numele și prenumele). Cu timpul Catherine s-a obișnuit cu gândul că are un nou frate, dar Hidley nu l-a acceptat niciodată pe Heathcliff și a încercat să-i facă viața un calvar. Heathcliff și Catherine au devin din ce în ce mai aproăiați cu timpul, legând o prietenie și o iubire strânsă, dar după ce tatăl lor moare Hidley revendică tot și face tot posibilul să-i despartă. După numeroase clipe cumplite, după ce inima i-a fost frântă Heathcliff părăsește Wuthering Heights. În acest timp lucrurile s-au schimbat, pentru unii în bine pentru alții deloc, dar peste câțiva ani Heathcliff se întoarce cu gândul de a distruge pe fiecare, fie nevinovați sau nu. Răzbunarea și gelozia lui n-are limite și dacă vă gândiți că sub toată această mânie se afla un suflet capabil de iubire. Povestea lui Catherine și a lui Heathcliff este cea mai frumoasă și sinistră poveste de dragoste, care depășește granițele realității.

Nota: 10+/10
Titlu: La răscruce de vânturi
Autor: Emily Bronte
Editura: Leda, Corint 
Recenzie: Claudiu