Baiatul cu pijamale in dungi de John Boyne Recenzie

Această carte mi-a fost oferită de Libraria Online Libris, căreia îi mulțumesc mult. Puteți comanda cărți online, printre care și Băiatul cu pijamale în dungi, de pe acest site . O noutate la libris sunt cărțile în limba engleză.

"Desigur, toate acestea s-au întâmplat cu mult timp în urmă și nimic asemănător nu mai trebuie să se întâmple vreodată. Nici acum și niciodată."

    Bruno este un băiat german de nouă ani, care locuiește la Berlin împreună cu familia lui, până când tatăl lui a primit o slujbă importantă și trebuie să se mute. Băiatul trebuie să părăsească casa lui spațioasă din Berlin și să-și ia adio de la prietenii lui cei buni. Noua casă era foarte diferită, Bruno află că i se spune Out-With, adică cei care au locuit înainte au fost dați afară. Fără niciun copil în preajmă, Bruno se simte singur și îi este dor de viața pe care a lăsat-o în urmă la Berlin. Sora lui de doisprezece ani Gretel, este mai preocupată de istorie, în timp ce el preferă să exploreze și să citească multe cărți de aventuri. Bruno nu știe de ce Pavel (unul din ajutoarele casei), susține că a fost doctor înainte și acum este un simplu chelner.
   De la fereastră, băiatul observă barăci, iar în preajma lor o mulțime de oameni îmbrăcați cu pijamale în dungi. Cu cât se apropie de acele barăci, cu atât băiatul află mai mult, dar poți spune adevărul unui copil de nouă ani?
Toți oamenii erau înconjurați de un gard, iar lângă gard un copil de aceeași vârstă cu Bruno era slăbit și neajutorat. Numele lui era Shmuel și devine noul prieten al lui Bruno. Ca și Pavel, familia lui Shmuel era normală, tatăl lui era ceasornicar, iar mama era profesoară și cunoștea multe limbi străine. Băiatul cu pijamale în dungi și familia lui erau din Polonia, au fost aduși de soldați și au fost închiși. Bruno nu poate să înțeleagă, cum poate un soldat să facă așa ceva , tatăl lui fiind unul, sau cum de copiii nu se joacă dincolo de gard...

"- Nu spun decât ceea ce simt. Mi se permite să fac asta, nu-i așa? 
- Nu, răspunse ea. Nu ți se permite.
-Nu mi se permite să spun ceea ce simt? repetă el neîncrezător."


    Acțiunea romanului Băiatul cu pijamale în dungi, scris de John Boyne are loc în anul 1943, un an foarte tulburător. Autorul a reușit să evidențieze inocența personajului principal (Bruno) într-o țară, condusă de un "om" rece, un tiran -Fury. Băiatul de numai nouă ani nu știe cu adevărat, cu ce se ocupă tatăl său. Evreii erau marginalizați, înfometați și batjocoriți. 
Cartea scrisă într-un limbaj obișnuit, canalizează și acele momente violente văzute din perspectiva băiatului. Holocaustul este descris într-un mod fantomă, deoarece personajul principal nu știe ce e cu adevărat un lagăr sau la ce sunt supuși evreii; personajele secundare au mult mai mult habar despre situația Germaniei la acea vreme. Finalul cărții îți taie respirația, cred că mă va bântui tot restul vieții. Inocența, naivitatea se poate pierde uneori așa de ușor, iar mulți vor regreta acest lucru. Vă va emoționa cu siguranță această carte, cititorul chiar dacă știe ce se întâmplă, asistă la un eveniment cu adevărat negru, din istoria Europei.
   Cartea a fost ecranizată în 2008 și este un film reușit, chiar dacă unele lucruri au fost schimbate. Amândouă sunt foarte reușite, dar prefer mai mult cartea.


Nota: 9.5/10
Titlu: Băiatul cu pijamale în dungi
Autor: John Boyce
Editura: Rao
Recenzie: Claudiu

@Carti Alese

Comentarii

  1. Pare marcanta. Nu am mai citit de mult o astfel de carte. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Am cartea de mai demult, insa nu am citit-o. Tin minte o recenzie facuta de Shauki in care spunea ca e cea mai trista poveste citita (pana atunci), chiar mai trista ca "Punte spre Terabithia" (asta am citit-o si e destul de sad...).

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu stiam ca este si carte,hmm ar trebui sa o citesc mai intai.

    RăspundețiȘtergere
  4. O carte despre razboi, vazut prin ochii unui copil...trebuie s-o citesc, cred ca e cutremuratoare..sper sa nu ajunga niciodata copii nostrii sa traiasca vreu razboi

    RăspundețiȘtergere
  5. Cum sa nu i se permita?:(
    E trist:(

    RăspundețiȘtergere
  6. Daca mie nu mi s-ar permite sa imi exprim sentimentele cred ca as exploda... De la prea multe secrete si tinut in mine...

    RăspundețiȘtergere
  7. Da, si cartea si filmul sunt foarte reusite.
    La sfarsitul filmului nu am rezistat insa sa ma uit, a fost foarte foarte emotionant....

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu