Treceți la conținutul principal

Am supraviețuit distrugerii orașului Pompei de Lauren Tarshis Recenzie

Serie de Bestseller New York Times 
Am supraviețuit distrugerii orașului Pompei 79 d.Hr. 
de Laurn Tarshis

   Autoarea alege să-și introducă cititorul în desfășurarea narațiunii într-un mod extrem de brusc, anunțându-se într-o manieră directă sfârțitul apocaliptic, din 24 august 79 d.Hr, antagonic titlului. Pentru ca în cel de-al doilea capitol aceasta să se revină la desfășurarea zilei precente, una ce nu anunța devastatorul eveniment și care era cât de poate de obișnuită pentru locuitorii Pompeiului.
Mai apoi, ne este introdus în poveste Marcus, care era sclav și care va fi surprins în activitatea lui cotidiană de un cutrem energic. Se pare că aceste activități seismice erau ușor trecute cu vederea de locuitorii orașului roman, până când ajutând o bătrână, Marcus va afla ce îi va aștepta:

„Vine sfârșitul, spune ea, dându-i în fine drumul la mână. Lumea asta o să ardă!”

      Ceea ce surprinde în text este modul în care toate întâmplările sunt relatate alert și astfel capată mult dinamism. Practic, nu există timp în care cititorul să aibă timp să-și tragă sufletul. Începând cu capitolul 5 are loc un eveniment imprevizibil pentru eroul nostru, odată cu desfășurarea luptelor dintre gladiatori și așa-numitul Ciclop. De aici în colo totul ia o întorsătură diferită față de incipit, cartea descriindu-se a fi plină de momente de suspans dar și fericire. Chiar și atunci când crezi că nimic șocant nu mai poate interveni, autoarea injectează acel element surpriză care te atrage și mai puternic în poveste. 

„Marcus simțea că îi explodează capul. Îi curgeau lacrimi, iar ochii îl înțepau. Plămânii îl ardeau și abia respira. Se simți amețit. Nu mai rezistau mult în aerul ăsta!”

În ciuda faptului că este un roman care se întinde pe puține pagini, toată acțiunea, personajele și întorsăturile de situație te fac să fii cât se poate de treaz și implicat afectiv alături de eroi. Cu adevărat interesant ar fi ecranizarea acestui roman, care cred că va strânge multe aprecieri. Vă las e voi să descoperiți însă finalul care va fi eliberator de tensiunea acumulată pe parcurs.



Nota: 9+/10 
Titlu: Am supraviețuit distrugerii orașului Pompei 79 d.Hr.
Autor: Lauren Tarshis
Editură: Editura Gama
Recenzie: Simona

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Despre finalul Serialului The Vampire Diaries

Cu fiecare serial care se sfârșește mă simt din ce în ce mai secătuit de tinerețe, pentru că serialul de față am inceput să-l urmăresc încă de la primul sezon. Aveam de gând să public această postare exact după ce am vizualizat live episodul, dar nu am reușit să o finalizez din pricina tuturor sentimentelor pe care mi le-a transmis acest episod. Cu acest ultim episod pot confirma că ne-am întors la emoțiile primelor sezoane de aur. Micul joc oferit de Katherine și întoarcerea ei în serial ca antagonistă, pe care nu ai cum sa nu o îndrăgești și s-o urăști în același timp, l-am așteptat de foarte mult timp. Surpriza este că episodul nu a fost previzibil. Nu cred că sunt singurul care bănuia că Bonnie va muri, însă creatorii au ales altceva. Bonnie si-a regăsit încrederea și a salvat orașul împreună cu un alt personaj care a ademenit-o pe Katherine direct în bătaia flăcărilor iadului. Cred că replica ,,fight, love" a lui Enzo ne-au trezit sentimentele, iar când am

O serie de evenimente nefericite 1: Înneguratul început de Lemony Snicket Recenzie

Puteți comanda  romanul    de pe  Librăria Online Libris . Găsiți multe  c ărți de beletristică   și aveți transport gratuit acum dacă comandați de cel puțin 30 de lei, dacă nu, plătiți doar 4,99 de lei transportul. „Dacă vă plac poveștile cu final fericit, atunci poate ar fi mai bine să vă apucați de altă carte. În aceasta, nu doar că lipsește finalul fericit, dar nu există nici măcar un început fericit, iar între început și sfârșit sunt puține momente fericite.      O serie de evenimente fericite este o serie de cărți,care te surprinde de la început prin tonul și avertismentul din incipit. Înneguratul început ne introduce în lumea conturată de narator care ne prezintă de la bun început că aceast univers nu va fi unul cu un final fericit și că dacă suntem învățați cu o astfel de poveste, ar trebui să ne oprim din citit și să ne apucăm de o altă carte. Pe mine acest lucru m-a intrigat și mai mult și am riscat, asumându-mi acest avertisment.     Primul volum al seriei începe

De ce mă întrebați?

      Într-adevăr, lumea a luat-o razna și iubirea stă ascunsă printre colțurile lumii, de parcă existența ei ne-ar consuma. Putem fi de acord cu faptul că iubirea nu-i ușoară și că perioada dragostei este nedeterminată, dar dragostea nu este o știință sau vreo boală cu toate că ne putem scrie fiecare o rețetă când apar simptomele: fluturi în stomac, vise, atingeri și priviri pătrunzătoare. Reveria este benefică, dar nu visând la iubire ajungem să avem parte de ea, ci acționând.         Problema oamenilor din prezentul nostru este că nu mai acționează, oamenii nu mai speră și uneori ajung chiar să nu mai viseze. Nu condamn în totalitate această întorsătură pentru că adevărul este în fața ochilor noștri. Chiar și profa mea genială de latină mi-a dat dreptate, când am avut de făcut încă un eseu despre al 99-lea scriitor latin, care vorbea despre iubirea lui. Analizând fragmentele operei, mijloacele stilistice și sentimentele dăinuitoare, am ajuns să termin eseul mai spre seară. Citi