Cum m-am apucat de citit? Bună întrebare!

Prima mea experiență cu cititul o asemăn cu o poartă. O poartă pe care am intrat cu o curiozitate și pe care nu am vrut s-o închid vreodată. Nu am să intru în detalii despre copilăria mea inițială, pentru că nu a fost una fericită, pot să spun doar că toată acea negură care mă înconjura începea să dispară odată cu începerea lecturii. Achiziționarea cărților devenea la fel de vitală cum era cititul. Recunosc faptul că după ce-am început să iubesc lectura, preferam să-mi cumpăr cartea și să n-o împrumut, iar un lucru motivant era că orașul meu natal era unul mic și nu ajungeau toate cărțile noi dorite de mine la bibiliotecă. Trebuie să vorbesc și despre aspectele negative (care te pot afecta sau nu) și anume repulsia celor care nu citesc și te judecă, pentru că aveam colegi de clasă care nu citeau cărți de beletristică și mă jigneau, dar n-a ajuns să mă afecteze cu adevărat vreodată. Alte lucruri care erau prioritare înainte, deveneau inexistente atunci când îmi doream o anumită carte. Scriind acest articol  îmi dau seama că și acum fug de realitate și mă adăpostesc în literatură. La început a fost o curiozitate, care a condus la salvarea mea și la ghidarea mea în ceea ce privește planurile vieții. Hogwarts, Narnia mi-au fost casă, iar apoi un scriitor cum este Charles Dickens mi-a arătat că nu sunt singurul. Cititul nu doar m-a salvat, m-a ajutat să-mi găsesc oameni minunați care împărtășesc aceeași pasiune cu mine. Lectura mă ajută în continuare să depășesc această realitate înșelătoare și așa am găsit autori precum Virginia Woolf, care-mi amintesc de faptul că nu sunt singurul. Ceea ce pot să fac e să deschid cartea. Am căzut la fel ca Alice într-o altă lume, ca mai apoi să-mi dau seama că mă pot ridica foarte ușor.

Articol ce răspunde provocării Libris, cu ocazia ediției a XIV a „Târgului Internațional de Carte și Muzică Libris Brașov". Mulțumesc Librăriei Online Libris pentru această provocare!