Alesul inimii

Chipul ei angelic, părul ei negru dădea de gol orice zvon care îi putea păta reputația și oricum, eu știam adevărul pentru că vorbea cu mine ore întregi de când a crescut. Nu știu cum de vorbea cu o slugă, dar poate faptul că am stat mai mult cu ea decât propriul ei tată a făcut ca ea, de rang nobil, să-i devină sfătuitor. Viitoarea Regină a regatului își pierduse pretendentul într-o luptă, la doar o săptămână înainte de nuntă. La aflarea veștii devastatoare, prințesa s-a urcat în camera ei din turnul de vest al castelului și pentru mult timp n-a mai coborât. La rugămințile mele și ale tatălui ei, am convins-o să accepte moartea băiatului și să încerce să uite.

 În iarna târzie, tatăl viitoarei regine anunță că la jumătatea primăverii fiica lui își va găsi jumătatea. Acesta dă de veste în toate regatele, punându-mă pe mine să le scriu fiecărui rege. După ce-am terminat și ultima scrisoare, am ieșit în curtea castelului. Era frig, un strat subțire de zăpadă se așternuse, iar mica regină, care era înainte rebelă, nonconformistă stătea pe-o bancă și privea în gol. M-am apropiat de ea și i-am zis:

-O fată așa de frumoasă n-ar trebui să poarte negru.

-...sunt îngrijorată de anunțul tatei. Sunt blestemată, dacă o să fiu văduvă toată viața?

-Un astfel de chip nu poate fi blestemat.

Așa i-am adus pe buze, după mult timp un zâmbet reginei mele.

În marea zi, pe regină o aștepta o zi grea. Afară, un lanț de bărbați așteptau la porțile castelului. Când porțile castelului au fost deschise,  s-au îngrămădit să asculte anunțul fetei. M-a întrebat ce ar trebui să facă și eu i-am sugerat să-i supună unor probe. 

     Prima probă anunțată a fost aruncarea unui buzdugan din fața porții. Bărbații erau veniți din toate colțurile lumii. Nordicii erau numeroși și ușor de remarcat după culoarea ochilor și a părului. Printre numeroase aruncări care mai de care mai impresionante, un tânăr diferit de nordici prin culoarea părului și a ochilor, dar și construcție a aruncat buzduganul. Aruncarea n-a fost impresionantă, dar s-a văzut că era cât pe ce să se dezechilibreze, dar a continuat. Înainte de apariția acelui băiat regina urmărea plictisită aruncările celorlalți, dar în timpul acestei aruncări, regina s-a ridicat, iar pe acel chip care mai demult era plin de lacrimi, se ivi o lumină orbitoare produsă de un zâmbet.

      A doua probă fusese anunțată de tatăl ei și se desfășura în bazinul de apă care înconjura castelul; trebuia testată rezistența bărbaților. La această probă fiecare se năvăli în apa adâncă, ținându-și fiecare respirația cât puteau. Regina se ridică, părea îngrijorată de tânărul care îl văzuse la proba anterioară pentru că nu-l vedea nicăieri, dar la un moment dat îl și văzu. Numeroși bărbați au rezistat în apă mai mult de trei minute, doar bărbatul mai minion rezistase în jur de două minute.

     A treia și ultima probă era anunțată de regină și suna așa: Când vă gândiți la mine cu ce mă asemănați sau de ce vă aduc aminte? Fiți inspirați și aduceți-mi ceva care vă amintește de mine! Aveți trei zile la dispoziție.

În aceste trei zile regina a fost îngrozită. Un bărbat a venit cu o căprioară despicată, spunându-i că mirosul sângelui proaspăt vânat îi aduce aminte de ea. Altul a venit cu unsoare și i-a spus că este fină ca aceasta, iar mulți alții au venit beți, duhnind a băutură, comparând-o cu vinul după fiecare victorie... Regina mea era tristă că nici la jumătatea zilei acel bărbat care s-a chinuit la celelalte probe și era diferit de ceilalți pețitori. Nu s-a arătat nici în dimineața ultimei zi, dar seara când ceremonia era aproape finalizată și urma să-și aleagă alesul, prin întunericul curții se auzeau niște pași venind de la poartă, iar gardienii s-au năpustit crezând că e vreun dușman. Era acel bărbat așteptat de viitoarea mea regină. Aceasta a coborât scările și s-a apropiat de tânăr  spunându-i:

-Ești curajos, echilibrat, rezistent, nu-mi pasă dacă...

Bărbatul o întrerupe scoțând din buzunar un recipient. Ea examină recipientul, apoi își îndreptă privirea asupra lui și observă că se uitau unul în ochii celuilalt. Bărbatul a început să-i spună:

-Nu sunt grozav, nu sunt cel mai rezistent, dar ce se află în acest recipient îmbină trei elemente care m-au fermecat la tine alteță. Celosia este primul element, care mi-a venit în minte când ți-am văzut zâmbetul de la prima probă, acel zâmbet roșu al buzelor tale cărnoase și fine. Cât timp eram sub apă în cea de-a doua probă mă gândeam la tine ca la o pralină, fină la exterior și cu o inimă și un suflet dulce în interior, și așa am ales esența de praline. Al treilea element a fost mai greu de găsit, scuzați-mi întârzierea. Cât timp mă aflam în pădure simțeam că lipsește ceva. Fructele de pădure lipseau, nu le găseam, așa că m-am întors în regatul meu să folosesc câteva uscate. Ultimul element a fost fructele de pădure, deoarece tu ești mereu un fruct sălbatic, înflorit, un fruct interzis la al cărei esență mulți doar visează. Cu toate că tu nu poți fi comparată cu nimic, tu ești un parfum care nu se va termina niciodată, în acest recipient am creat o imagine olfactivă, fină, a ta. Îți prezint regină, parfumul inspirat de tine...parfumul Killer Queen.

Este ușor de înțeles pe cine a ales regina mea și este fericită, și acum.

O postare inclusă în Super Blog 2013.