ANNE RICE ÎN CURÂND LA EDITURA LEDA

De la Cărți Alese - noiembrie 24, 2010

Seria SONGS OF THE SERAPHIM

Începută în 2009 cu volumul, ANGEL TIME, si continuată în 2010 cu

OF LOVE AND EVIL, seria SONGS OF THE SERAPHIM a fascinat deja publicul autoarei bine-cunoscute, atât afară, cât şi la noi mai ales pentru CRONICILE VAMPIRILOR.

De această dată, povestea e diferită, fără a renunţa la problematica din seriile anterioare, cea a sufletelor pierdute în rău care îşi caută izbăvirea, iar scriitura are substanţă, nerv şi acelaşi rafinament. Şi, deşi cârcotaşii ar putea reproşa faptul că se înscrie în trendul actual al cărţilor cu îngeri şi alte fiinţe supranaturale, renunţând la vampiri, le amintesc că Anne Rice o face în stilul ei original, singular, de mare scriitor, aşa cum şi-a creat şi cărţile cu vampiri. Pentru a va edifica, voi reproduce mai jos un fragment tradus dintr-o recenzie de Lloyd Rose apărută în The Washington Post’s Book World.

„De la început au existat semne/preziceri,” e primul rând din „Angel Time” de Anne Rice. Este o propoziţie amuzanta cu care incepe un thriller mistic: presentimente de moarte, promisiuni de întamplări supranaturale ce vor veni. Naratorul, numit melodramatic Toby O’Dare, este un ucigaş plătit înzestrat cu puteri supranaturale, ce are o gaură neagră în loc de suflet. Cu toate acestea, Toby nu este sadic sau patologic. Gaura neagră este un rezultat al disperării. „Am fost un nimeni,” ne spune el în drum spre următoarea sa victima. Toby şi-a pierdut latura morală cu mulţi ani în urmă în New Orleans (evident, e vorba de o carte scrisă de Anne Rice). Nu a fost corupt de vampiri, ci de oroarea de zi cu zi: o familie nefericită pe care el, doar un adolescent la acea vreme, nu a putut s-o salveze. Educat în spiritul catolic, şi-a abandonat credinţa şi şi-a descoperit talentul pentru crimă.La începutul cărtii, are un singur angajator, pe care îl numeşte Omul Drept care îi spune „Puştiule, lucrezi pentru CEI BUNI.” Toby bănuieşte fără prea mare implicare că asta ar putea însemna FBI sau Interpol şi că ceea ce face ar putea fi „plin de importanţă”. Dar nu crede cu adevărat în asta. „Sunt dedicat crimei. Am ucis ca să-mi câştig existenţa. Am acceptat aşa ceva fără niciun alt motiv decât pentru a-mi trăi viata. Am ucis oameni. I-am ucis fără preaviz şi fără explicaţii. Omul Drept poate fi printre CEI BUNI, dar eu cu siguranţă nu sunt.” La scurt timp de la această confesiune, înarmat cu un pistol, două seringi şi o bucata subţire şi ascuţită de plastic, pătrunde într-un hotel şi elimină o ţintă, probabil un bancher elveţian de origine germană, dar Toby nu ştie exact şi nici nu-i pasă. Ei bine, în acest moment, îi apare un ÎNGER. Se pare că acea primă propoziţie are tâlcul ei, la urma urmei (…).