Treceți la conținutul principal

RECENZIE: O coardă prea întinsă de Henry James


The Turn of the Screw (trad. O coardă prea întinsă) este un microroman gotic care este inițiat cu o poveste în ramă. Naratorul, în pragul Crăciunului alături de alte persoane, ascultă o poveste spusă de un alt personaj, care de fapt este o relatare scrisă a unei guvernante. În principiu noi ca martori ai narațiunii suntem în aceeași situație cu personajele care ascultă în Ajunul Crăciunului această relatare a guvernantei. Aceasta este angajată să aibă grijă de nepoții unui om înstărit din Londra, doar că aceasta trebuie să aibă grijă de cei doi copii la reședința acestuia din afara orașului, la reședința Bly. După ce se stabilește, guvernanta face cunoștință Flora și mai apoi cu Miles, care în mod normal trebuia să fie la școală, dar este trimis de la internat înapoi acasă din circumstanțe suspecte. În acest moment al narațiunii, în cadrul reședinței locuiește guvernanta, alături de cei doi copii și doamna Grose, care este menajera, doar că guvernanta observă în anuminte momente și alte persoane în casă, de care nu este sigură pentru că doar dânsa le observă. Doamna Grose i-a asigurat că sunt singurii care locuiesc în acest moment la Bly și că nimeni altcineva n-ar avea acces. Doar că guvernanta nu poate să se mintă singură de ceea ce observa în casă sau la geamuri și atmosfera din Bly devine din ce în ce mai stranie.

„Următorul lucru de care mi-am dat seama a fost că se apropiase de fereastră, pe din afară, și atunci am știut că, lipit de geam și privind fix înăuntru, se oferea vederii chipul livid al damnațiunii."

Instagram @cartialese

        The Turn of the Screw era pe lista de recomandări la cursul de Literatură Victoriană și spre rușinea mea nu am citit-o la momentul respectiv, pentru că eram prins cu titlurile obligatorii și nici nu știam că este un roman centrat pe gotic. Cum am precizat în descrierea romanului, Henry James folosește tehnica poveștii în ramă, iar ceea ce am sesizat și în trecut e faptul că era o tradiție, cel puțin în Anglia, ca de Crăciun să citești sau să expui celorlalți, o poveste de groază (în acest fel este inițiat și romanul Femeia în negru de Susan Hill). 
       Romanul este unul dual în ceea ce privește interpretarea evenimentelor, deoarece unii susțin că într-adevăr experiența guvernantei de la reședința Bly era una paranormală, iar alții susțin că totul a fost închipuit și că guvernanta suferea de o tulburare  psihică. Eu cred că Henry James a vrut să expună acest tip de dualitate, care să ne facă să reinterpretăm la nesfârșit romanul și mai ales modul în care se sfârșește romanul, care pentru mine a fost cel mai apreciat moment din roman. Cu toate că Henry James folosește această tehnică a poveștii în ramă, rama tabloului narativ nu este în totalitate completă, deoarece finalul este unul ambiguu și abrupt, iar povestea nu se încheie în mod tradițional, de parcă suntem într-o spirală nesfârșită. 
      La nivelul tematicii, cu toate că Henry James a scris un microroman, pot să detectez foarte multe insinuări, substraturi tematice șocante care sunt relaționate de izolarea celor doi copii. Flora și Miles sunt izolați de mediul urban pentru a nu fi contaminați de destinul comun al copiilor din perioada respectivă, când aceștia ajungeau să practice muncile cele mai de jos, iar unii chiar sfârșeau tragic. Izolarea lor la Bly Manor este justificată în acest fel, dar în ceea ce-l privește pe Miles, comportamentul deviant al acestuia m-a făcut să înțeleg că este rezultatul unei traume născute prin abuz fizic sau sexual.
Citind romanul acum pot să înțeleg influența acestuia asupra Hollywood-ului, pentru că a fost sursa de inspirație a multor filme (și în prezent a mini-seriei Netflix, The Haunting of Bly Manor) și cumva a început acest motiv al guvernantei care se mută într-o casă nouă și realizează că locuița este bântuită. Cu toate că adaptarea celor de la Netflix are la bază romanul O coardă prea întinsă, producătorii au reușit să integreze mult mai multe povești gotice scrise de Henry James în aceeași mini serie, care din punctul meu de vedere au fost integrate excepțional, produsul final fiind o poveste gotică emoționantă.

Nota: 9/10 
Titlu: O coardă prea întinsă 
Autor: Henry James
Editura: Editura Polirom
Recenzie: Claudiu








Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Despre finalul Serialului The Vampire Diaries

Cu fiecare serial care se sfârșește mă simt din ce în ce mai secătuit de tinerețe, pentru că serialul de față am inceput să-l urmăresc încă de la primul sezon. Aveam de gând să public această postare exact după ce am vizualizat live episodul, dar nu am reușit să o finalizez din pricina tuturor sentimentelor pe care mi le-a transmis acest episod. Cu acest ultim episod pot confirma că ne-am întors la emoțiile primelor sezoane de aur. Micul joc oferit de Katherine și întoarcerea ei în serial ca antagonistă, pe care nu ai cum sa nu o îndrăgești și s-o urăști în același timp, l-am așteptat de foarte mult timp. Surpriza este că episodul nu a fost previzibil. Nu cred că sunt singurul care bănuia că Bonnie va muri, însă creatorii au ales altceva. Bonnie si-a regăsit încrederea și a salvat orașul împreună cu un alt personaj care a ademenit-o pe Katherine direct în bătaia flăcărilor iadului. Cred că replica ,,fight, love" a lui Enzo ne-au trezit sentimentele, iar când am

O serie de evenimente nefericite 1: Înneguratul început de Lemony Snicket Recenzie

Puteți comanda  romanul    de pe  Librăria Online Libris . Găsiți multe  c ărți de beletristică   și aveți transport gratuit acum dacă comandați de cel puțin 30 de lei, dacă nu, plătiți doar 4,99 de lei transportul. „Dacă vă plac poveștile cu final fericit, atunci poate ar fi mai bine să vă apucați de altă carte. În aceasta, nu doar că lipsește finalul fericit, dar nu există nici măcar un început fericit, iar între început și sfârșit sunt puține momente fericite.      O serie de evenimente fericite este o serie de cărți,care te surprinde de la început prin tonul și avertismentul din incipit. Înneguratul început ne introduce în lumea conturată de narator care ne prezintă de la bun început că aceast univers nu va fi unul cu un final fericit și că dacă suntem învățați cu o astfel de poveste, ar trebui să ne oprim din citit și să ne apucăm de o altă carte. Pe mine acest lucru m-a intrigat și mai mult și am riscat, asumându-mi acest avertisment.     Primul volum al seriei începe

De ce mă întrebați?

      Într-adevăr, lumea a luat-o razna și iubirea stă ascunsă printre colțurile lumii, de parcă existența ei ne-ar consuma. Putem fi de acord cu faptul că iubirea nu-i ușoară și că perioada dragostei este nedeterminată, dar dragostea nu este o știință sau vreo boală cu toate că ne putem scrie fiecare o rețetă când apar simptomele: fluturi în stomac, vise, atingeri și priviri pătrunzătoare. Reveria este benefică, dar nu visând la iubire ajungem să avem parte de ea, ci acționând.         Problema oamenilor din prezentul nostru este că nu mai acționează, oamenii nu mai speră și uneori ajung chiar să nu mai viseze. Nu condamn în totalitate această întorsătură pentru că adevărul este în fața ochilor noștri. Chiar și profa mea genială de latină mi-a dat dreptate, când am avut de făcut încă un eseu despre al 99-lea scriitor latin, care vorbea despre iubirea lui. Analizând fragmentele operei, mijloacele stilistice și sentimentele dăinuitoare, am ajuns să termin eseul mai spre seară. Citi