Treceți la conținutul principal

Zi după zi de David Levithan Recenzie

"Asta face iubirea: te face să vrei să rescrii lumea. Te face să vrei să alegi personaje, să construiești scenariul, să conduci intriga. Persoana care o iubești stă în fața ta, iar tu vrei să faci tot ce-ți stă în puteri ca iubirea să fie posibilă, să fie la nesfârșit posibilă. Iar când sunteți doar voi doi, singuri într-o cameră, poți să pretinzi că așa este, că așa va fi."

O dragoste care depășește granițele realității brute!

  Ce-ați face dacă în fiecare zi ați avea o nouă identitate, la care trebuie să vă adaptați?
    A este un suflet, nu a avut niciodată o viață simplă și este supus acestei condiții. Într-o zi se trezește în corpul unui băiat, în alta în corpul unei fete, iar de fiecare dată încearcă să nu strice echilibrul vieții persoanei respective, ci chiar să ajute într-un fel sau altul corpul gazdă. Apelează de fiecare dată la amintirile persoanei și fiecare zi reprezintă o provocare. În ziua 5994, A face cunoștință cu Rhiannon prin intermediul iubitului ei Justin. În această zi îi posedă corpul și dobândește identitatea băiatului. Cu cât pătrunde în amintirile acestei gazde, cu atât îi este mai greu să se adapteze rutinei, pentru că Justin în general nu este o persoană cu care să poate obișnui, deoarece nu se comportă cum ar trebui cu iubita lui, Rhiannon. A face în puținele ore, cât are la dispoziție corpul băiatului, ca această zi să fie una de neuitat pentru adolescentă. Gesturile, vorbele, faptele o iau prin surprindere pe Rhiannon, iar momentele romantice îi aduc alinare. Nu are de unde să știe că Justin este controlat de acest suflet călător, nu știe că fericirea asta va dura doar o singură zi, când A va părăsi corpul iubitului ei, iar Justin va reveni la vechea lui răceală sufletească. A doua zi personajul nostru fără trup se trezește într-un alt corp, dar acest lucru nu-l împiedică să se întoarcă la Rhiannon.

"Dacă te uiți în centrul universului, vezi acolo o răceală. O indiferență. În definitiv, universului nu-i pasă de noi. Timpului nu-i pasă de noi. De asta trebuie să ne pese unul de celălalt."
*
"Am vrut ca iubirea să învingă tot. Dar iubirea nu poate să învingă nimic. Ea nu poate să facă nimic de una singură. 
Se bazează pe noi. Să învingem în locul ei."
*
"-Vom găsi o cale, îi răspund.
-Ăsta nu-i un răspuns. E o speranță.
-Speranța ne-a adus până aici. Nu răspunsurile.
Schițează un zâmbet.
-Bine țintit."

    Citind romanul Zi după zi am avut parte de o experiență intensă, de o iubire imposibilă, în care granițele nu erau așa de bine consolidate dacă mă gândesc la condiția personajului principal. Citind despre un personaj ca A, m-a făcut să înțeleg mai bine acea parte a omului misterioasă și anume sufletul. Sunt persoane care nu cred în prezența sufletului, dar citind despre un personaj, care de fapt tot ce e propriu al său este doar sufletul, poate elibera toată îndoiala despre existența acestei părți omenești. 
     Am apreciat foarte mult că autorul a avut o direcție precisă și a urmat-o până la sfârșit. Am făcut o colecție de citate pe parcursul lecturării și apreciez foarte mult un roman de la care poți învăța multe. Personaj cum e A nu am mai întâlnit până acum, condiția lui fiind una tristă. Pe parcursul romanului se abordează și condiția iubirii între indivizi de același sex, dar nu s-a pus cu adevărat accent pe acest lucru, deoarece a fost prezentată în raport cu condiția personajului principal (A câteodată poseda trupul unui băiat, ba al unei fete și în tot acest timp are sentimente pentru Rhiannon) Chiar dacă nu este precizat acest lucru, eu sunt sigur că A la origine era băiat, dar sper că pe viitor să fiu lămurit în totalitate. Romanul prezintă iubirea în starea ei pură și nu se pune de la început accent pe atracția fizică. Comunicarea între cei doi i-a salvat, cel mai mult pe Rhiannon, care nu avea parte de o relație fericită cu actualul ei iubit; nu era apreciată și nu merita cum o trata el. Finalul a fost unul închis, cu toate că a fost greu de acceptat la început, a fost o soluție bună. Dragostea înseamnă sacrificiu, poți iubi pe cineva și să știi că acest lucru poate fi imposibil, dar iubind acea persoană realizezi ce poate fi făcut, acest lucru fiind realizat și de personajul nostru principal.


Nota: 10+/10
Titlu: Zi după zi
Autor: David Levithan
Editura: Editura Trei
Recenzie: Claudiu
      

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Despre finalul Serialului The Vampire Diaries

Cu fiecare serial care se sfârșește mă simt din ce în ce mai secătuit de tinerețe, pentru că serialul de față am inceput să-l urmăresc încă de la primul sezon. Aveam de gând să public această postare exact după ce am vizualizat live episodul, dar nu am reușit să o finalizez din pricina tuturor sentimentelor pe care mi le-a transmis acest episod. Cu acest ultim episod pot confirma că ne-am întors la emoțiile primelor sezoane de aur. Micul joc oferit de Katherine și întoarcerea ei în serial ca antagonistă, pe care nu ai cum sa nu o îndrăgești și s-o urăști în același timp, l-am așteptat de foarte mult timp. Surpriza este că episodul nu a fost previzibil. Nu cred că sunt singurul care bănuia că Bonnie va muri, însă creatorii au ales altceva. Bonnie si-a regăsit încrederea și a salvat orașul împreună cu un alt personaj care a ademenit-o pe Katherine direct în bătaia flăcărilor iadului. Cred că replica ,,fight, love" a lui Enzo ne-au trezit sentimentele, iar când am

O serie de evenimente nefericite 1: Înneguratul început de Lemony Snicket Recenzie

Puteți comanda  romanul    de pe  Librăria Online Libris . Găsiți multe  c ărți de beletristică   și aveți transport gratuit acum dacă comandați de cel puțin 30 de lei, dacă nu, plătiți doar 4,99 de lei transportul. „Dacă vă plac poveștile cu final fericit, atunci poate ar fi mai bine să vă apucați de altă carte. În aceasta, nu doar că lipsește finalul fericit, dar nu există nici măcar un început fericit, iar între început și sfârșit sunt puține momente fericite.      O serie de evenimente fericite este o serie de cărți,care te surprinde de la început prin tonul și avertismentul din incipit. Înneguratul început ne introduce în lumea conturată de narator care ne prezintă de la bun început că aceast univers nu va fi unul cu un final fericit și că dacă suntem învățați cu o astfel de poveste, ar trebui să ne oprim din citit și să ne apucăm de o altă carte. Pe mine acest lucru m-a intrigat și mai mult și am riscat, asumându-mi acest avertisment.     Primul volum al seriei începe

De ce mă întrebați?

      Într-adevăr, lumea a luat-o razna și iubirea stă ascunsă printre colțurile lumii, de parcă existența ei ne-ar consuma. Putem fi de acord cu faptul că iubirea nu-i ușoară și că perioada dragostei este nedeterminată, dar dragostea nu este o știință sau vreo boală cu toate că ne putem scrie fiecare o rețetă când apar simptomele: fluturi în stomac, vise, atingeri și priviri pătrunzătoare. Reveria este benefică, dar nu visând la iubire ajungem să avem parte de ea, ci acționând.         Problema oamenilor din prezentul nostru este că nu mai acționează, oamenii nu mai speră și uneori ajung chiar să nu mai viseze. Nu condamn în totalitate această întorsătură pentru că adevărul este în fața ochilor noștri. Chiar și profa mea genială de latină mi-a dat dreptate, când am avut de făcut încă un eseu despre al 99-lea scriitor latin, care vorbea despre iubirea lui. Analizând fragmentele operei, mijloacele stilistice și sentimentele dăinuitoare, am ajuns să termin eseul mai spre seară. Citi