Într-adevăr, lumea a luat-o razna și iubirea stă ascunsă printre colțurile lumii, de parcă existența ei ne-ar consuma. Putem fi de acord cu faptul că iubirea nu-i ușoară și că perioada dragostei este nedeterminată, dar dragostea nu este o știință sau vreo boală cu toate că ne putem scrie fiecare o rețetă când apar simptomele: fluturi în stomac, vise, atingeri și priviri pătrunzătoare. Reveria este benefică, dar nu visând la iubire ajungem să avem parte de ea, ci acționând. Problema oamenilor din prezentul nostru este că nu mai acționează, oamenii nu mai speră și uneori ajung chiar să nu mai viseze. Nu condamn în totalitate această întorsătură pentru că adevărul este în fața ochilor noștri. Chiar și profa mea genială de latină mi-a dat dreptate, când am avut de făcut încă un eseu despre al 99-lea scriitor latin, care vorbea despre iubirea lui. Analizând fragmentele operei, mijloacele stilistice și sentimentele dăinuitoare, am ajuns să termin eseul mai spre seară. Citi
Personajele imi plac, dar eu nu imi imaginam asa decorul. Trenul in viziunea mea era mai vechi si mai periculos, asa parca pare ca sunt in "siguranta". In carte, cand sareau din tren parca iti statea inima. :D
RăspundețiȘtergereAsa de rau imi pare ca nu am citit cartea...pozele arata foarte bine, ma face sa ma gandesc la seria "Jocurile foamei".
RăspundețiȘtergerenici eu nu prea stiu cum sta treaba in divergent din pacate totusi arata bine pozele
RăspundețiȘtergerePozele astea care tot apar ma fac din ce in ce mai mult sa vreau sa citesc si eu cartea.
RăspundețiȘtergere